Tatiana Niculescu – Ei mă consideră făcător de minuni. Viața lui Arsenie Boca

Întâi s-a mirat nevoie-mare maică-mea, văzând cartea deasupra teancului de noi achiziții. După fiecare vizită acasă plec cu geamantanul plin pe jumătate de cărți, spre marea ei nemulțumire, pentru că vin la concurență cu zacusca, gemul și prăjiturile pentru nepoate. “Citești tu așa ceva? Mă mir…”. Femeie cu frica lui Dumnezeu, probabil că a sperat, o clipă, că oaia rătăcită și-a găsit drumul spre stână. Înapoi acasă (acasă acolo, de fapt aici – sincer să fiu nici nu mai știu unde-i mai acasă) am fost primit cu o combinație de amuzament și îngrijorare, căci nimeni nu poate ști vreodată cu ce metehne te întorci de la București. Arsenie Boca? Serios?!?!

Ca să fiu sincer, am luat cartea imediat ce-am văzut-o pe raft, mai ales c-am recunoscut numele Tatianei Niculescu, autoarea cărții “Mistica rugăciunii și a revolverului”, biografia lui Corneliu Zelea Codreanu. Întotdeauna am fost curios să aflu ce se ascunde de fapt în spatele legendei populare a lui Arsenie Boca, preotul călugăr făcător de minuni pentru care se pregătește canonizarea ca “Sfânt al Ardealului”. Mai mult ca sigur că nu împărtășeam același gen de curiozitate cu nenumărații săi admiratori. Eu eram curios să aflu dacă Arsenie Boca a cochetat cu mișcarea legionară, într-o vreme în care o mare parte a preoților ortodoxi erau, într-un fel sau altul, susținători sau admiratori ai cauzei căpitanului. Eram deasemenea curios să aflu dacă a fost colaborator al Securității pe vremea comunismului, un lucru, din nou, extrem de greu de evitat în contextul de după război, în mediul acela și cu reputația lui. Și-apoi, am vrut să aflu ce anume a creat această isterie mistică și de ce-i găsești poza atârnată de parasolarul oricărui taxi din România.

Ei bine, cartea nu vă va oferi niciun răspuns ferm. Poate că e mai bine așa, căci trebuie să fim foarte atenți cu arhivele fostei securități – de fapt cu arhivele CNSAS, care nu înseamnă același lucru, câtă vreme sunt convins că SRI-ul și celelalte nenumărate servicii de informații au pieptănat bine arhivele înainte să le pună la dispoziția publicului. Iar cartea este în mare parte scrisă cu date din aceste arhive. Ceea ce e oarecum dezamăgitor, căci oricât ai coafa povestea colectivă a securiștilor și a turnătorilor lor rezultatul nu poate fi decât incert și incomplet. Ceea ce determină, probabil, reținerea autoarei. Pe de altă parte, o documentare obiectivă în mediul instituțional al bisericii ortodoxe ar fi chiar mai dificilă, producând, probabil, o imagine mai deformată decât cea din arhivele securității.

Trebuie să spun că imaginea sugerată de carte este, totuși, foarte credibilă, poate pentru că nu contrazice niciodată logica. Brand-ul Arsenie Boca a fost creat înainte de venirea la putere a comuniștilor, într-o perioadă în care fanatismul religios și înclinația spre misticism erau în mare vogă, în vremurile tulburi de dinaintea și din timpul celui de-al doilea război mondial. Au participat la asta vanitatea personajului, farmecul personal și modul în care reușea să comunice, o educație solidă, mult peste nivelul preoțimii acelor timpuri, pasiunile lui ușor deviante de la ideologia ortodoxă oficială și practicile ezoterice, probabil extrem de seducătoare pentru acele vremuri. A contat, în mare măsură, și propaganda pe care i-a făcut-o instituția bisericii, în principal din ambiția vreunui prelat, ca rivalitate între culte și, de ce nu, din interese financiare, căci un brand de succes, religios sau nu, aduce bani. Și poate nu în ultimul rând, la crearea legendei a contribuit înclinația noastră tradițională spre misticism, credința în divinitatea cea făcătoare de minuni mai degrabă decât călăuzitoare spre o viață în credință.

A fost Arsenie Boca admirator al legionarilor? Probabil că nu, în mod cert nu atunci când lucrurile au degenerat. A avut, probabil, anumite afinități cu oameni și idei din zona aceea, căci la noi a fost și încă este perfect acceptabil social să vedem, când vrem, partea bună a unui om în timp ce ignorăm îngrozitoare tare de caracter. A fost Arsenie Boca victima mitropolitului Nicolae Bălan, cunoscut homosexual și zoofil (!!!), care a profitat, fără limite și fără să fi fost deranjat vreodată, de puterea pe care i-o garanta  poziția sa în cadrul ierarhiei bisericești? N-ar fi complet imposibil. A fost Arsenie Boca informator al Securității? Probabil că nu vom ști niciodată cu certitudine, deși viața lui trădează un anumit grad de compromis cu regimul comunist. În mod sigur nu a fost un erou, căci eroii adevărați n-au scăpat din temnițele comuniste și în mod sigur nu au fost puși să aibă grijă de hârtii în timpul condamnării la canal. Iar cei ce-au mai scăpat cu viață de-acolo au avut ani grei de domiciliu forțat în Deltă sau în Bărăgan, nu post la Patriarhie în mijlocul Bucureștiului. Ulterior, și-a marketat abil imaginea construită în tinerețe pentru un trai mai lesnicios.

Ca mulți alții din generația lui, și Arsenie Boca a fost, poate, o victimă a vremurilor cumplite pe care le-a trăit. Greu de spus însă dacă merită cu-adevărat statutul de sfânt. Lista candidaților eligibili e prea lungă.