Numai ce-am văzut pe BBC interviul ăsta cu Robert Plomin, profesor de genetică comportamentală (habar n-aveam că există un astfel de domeniu științific). Mi s-a părut atât de interesant și de controversat și m-a făcut atât de curios să aflu mai mult încât nu mă pot abține să nu-l share-uiesc pe blog, ca să-i mai molipsesc și pe alții.

Întotdeauna am crezut că mediul familial, apoi cel extins al comunității din care provine și în final educația sunt mai importante decât amprenta genetică și pot fi predictori mai buni ai performanțelor viitoare ale unui copil. Ei bine, numai ce l-am auzit pe acest domn spunând că genetica determină în proporție de 50% traiectoria pe care o va urma orice ființă umană. Și că părinții sunt importanți dar nu vor schimba semnificativ evoluția copilului (în engleză expresia era “parents matter but they don’t make a difference” dar traducerea mot-a-mot sună prea fotbalistic). În fine, pricepeți voi… Revenind, cică la fel e și cu școala, mai ales dacă vorbim de calitatea ei. Se pare că există studii științifice aprofundate care să probeze aceste teorii. Dacă așa e, se pare că genetica numai ce a demonstrat valabilitatea universală și irefutabilă a Mioriței noastre…

Foarte interesant… de căutat păreri pro și contra…