David Grossman – A horse walks into a bar

Un tip reușește, miraculos, să scape dintr-un naufragiu. Vaporul se duce la fund și el e singurul care poate să înoate și să ajungă, mai mult mort decât viu, până pe plaja unei insule pustii. În scurt timp avea să constate că, prin nu știu ce ciudată întâmplare, nu era singur pe insulă. O capră și un câine deasemenea reușiseră să se salveze. Câteva săptămâni mai târziu singurătatea începe să-l chinuie pe bietul naufragiat. Și cum nu era nici o femeie prin preajmă, nu durează mult până când mintea lui înfierbântată începe să o găsească din ce în ce mai atractivă pe amărâta aia de capră. Încă o săptămână trece și tânărul nu mai rezistă. Se strecoară la ceas de seară în spatele caprei și, super excitat, își încearcă norocul. Dar ghinion, fix când credea că totul avea să se termine fericit (cu happy end, cum ar veni…), câinele se repede la el și începe să mârâie și să latre de la câțiva centimetri distanță. Speriat, tânărul renunță. Încearcă din nou, de mai multe ori, în săptămânile următoare, dar rezultatul e același. Câinele se dovedește din ce în ce mai agresiv pe măsură ce dorința lui crește… O lună mai târziu un alt vapor se scufundă în apropierea insulei. Eroul nostru își riscă viața și reușește să salveze din valurile turbate ale oceanului o frumusețe de femeie care cu siguranță s-ar fi înecat fără ajutorul lui. În dimineața de după furtună se trezesc amândoi aproape îmbrățișați pe plaja pustie, ea mai mult dezbrăcată decât îmbrăcată, plesnind de sex-appeal, el încă extrem de excitat de lunga perioadă de abstinență. “Mulțumesc, dragul meu, că mi-ai salvat viața! Sunt gata să fac orice pentru tine, doar spune-mi ce-ți dorești!”. El nu stă prea mult pe gânduri: “Poți să ții turbatul ăla de câine vreo cinci minute?”

…

Nevasta unui tip e grav bolnavă, cancerul avansează galopant și amândoi simt că ea nu mai are multe zile de trăit. Într-o seară, ea-i spune că a avut un vis ciudat și-l roagă să facă sex cu ea pe la spate, ceva ce nu încercaseră vreodată. Tipul îi îndeplinește soției dorința gândindu-se că ar putea fi ultima dar, surpriză, visul pare să fi fost real. Nevasta se trezește dimineață cu o senzație de bine. Merge la spital și cere să i se facă toate analizale posibile. O săptămână mai târziu vine, radiind de fericire, să-i aducă soțului vestea cea mare: e complet vindecată de cancer. Tipul izbucnește în plâns și-și ia nevasta în brațe. Minute trec și omul nu se poate liniști, lacrimile-i curg șiroaie pe față. “Dragule, de ce plângi, nu te bucuri c-am scăpat?”. “Iubita mea, normal că mă bucur! Doar că un gând nu-mi dă pace, îmi revine obsedant în minte. Aș fi putut să o salvez și pe mama!”.

…

Un palestinian mergea la vale pe o stradă din Hebron, câțiva pași în fața a doi coloni evrei. Era seară deja și la un moment dat se aude un fluier puternic; din difuzoarele unui jeep al armatei israeliene se anunță că în cinci minute avea să intre în vigoare interdicția pentru arabi de a mai rămâne pe stradă după ora 9. Unul dintre coloni scoate un pistol din buzunar și îl împușcă în cap pe arab. Celălalt evreu, șocat, urlă către pistolar: “Băi, ce dracu te-a apucat? De ce l-ai împușcat?”. “Dă-l în mă-sa, știu unde stă. N-ar fi ajuns acasă în 5 minute…”.

…

“A horse walks into a bar*” a lui David Grossman ne reamintește, într-un tulburător spectacol artistic, că în spatele stand-up comedy-ei pe care toți o jucăm în fiecare zi se ascund adesea tristeți, frustări și drame al căror preț e cu atât mai mare cu cât “glumele” cu care ne distrăm de obicei audiența sunt mai reușite. Și câteodată, din mijlocul mării de bună dispoziție, o mână cerșind ajutor se ivește dintre valuri.

Nu vă luați doar după cele trei bancuri pe care am fost în stare să mi le amintesc. Romanul e mult mai mult de-atât.

* Cartea probabil că nu a apărut încă în română, dar sunt convins că va fi tradusă în curând.