Ce cărţi (bune) am mai citit (5)

Fiecare dintre cărţile astea ar fi meritat o recenzie separată dar problema e că până apuc eu să scriu despre ele cam uit ce-am citit – sau mai degrabă îmi pierd entuziasmul. Aşa că le grupez într-un singur post pentru că ar fi păcat să nu le recomand.

David Grossman – De mine viaţa şi-a tot râs

Acum vreo doi ani recomandam A horse walks into a bar (între timp tradusă în română), prima mea “întâlnire” cu David Grossman, o carte despre un spectacol de stand-up comedy care e mult mai mult de-atât. Acum am citit “De mine viaţa şi-a tot râs”, o poveste de dragoste, de fapt două, deşi e posibil ca nu despre dragoste să fie cartea asta ci despre traume atât de profunde şi de nedrepte încât e nevoie de mai multe generaţii pentru a fi absorbite şi, cumva, vindecate. Personajele cărţii sunt perfect imperfecte, când foarte bune, când rele, când puternice, când vulnerabile, depinde în ce oglindă priveşti din acest fascinant labirint al scrierii lui Grossman. Probabil că e cartea mea preferată de anul ăsta.

Patrick DeWitt – French Exit

Am citit varianta în engleză, dar cartea e mult prea bună ca să nu fie curând tradusă şi în română. Este povestea (comică) a unei familii scăpătate de americani care se decide să emigreze la Paris. Când m-am apucat eu să scriu postul ăsta, acum mai multe săptămâni, spuneam că în mod sigur cartea va fi ecranizată. Ei bine, între timp s-a anunţat oficial, Michelle Pfeiffer joacă rolul principal – nici că se putea mai bine, aş zice – ar trebui să iasă o super comedie, deşi cărţile sunt întotdeauna mai bune. Recomandare maximă (de lectură, deocamdată)!

Ioana Nicolaie – O pasăre pe sârmă

O carte foarte frumos scrisă, care mi-a adus în memorie propriile mele poveşti despre Regie, viaţa de student şi, în general, viaţa “pe sârmă” în Bucureştiul nebun de la începutul anilor 90. O experiență pe care nu am mai avut-o până acum, să ai impresia că ai prieteni comuni cu scriitorul.

Joseph E. Stiglitz – People, Power and Profits

Valuri succesive de nemulţumire au creat în ultimii ani cutremure politice majore. Votul pentru Brexit şi pentru Trump, reapariţia extremei drepte ca fenomen politic aproape peste tot în Europa sunt toate efectele unui capitalism care a creat inegalităţi şi decalaje ce ar fi trebuit compensate prin politici publice inteligente. Deşi nemulţumirile sunt reale şi îndreptăţite, curând oamenii vor realiza că “soluţiile” politice de mai sus nu vor rezolva, ba din contră, vor adânci şi mai mult toate aceste probleme. Stiglitz, laureat al premiului Nobel pentru economie, profesor universitar şi fost economist şef al Băncii Mondiale, analizează în noua sa carte care sunt fenomenele care au dus la criza actuală a capitalismului (concentrându-se în principal pe SUA) şi propune soluţii progresiste pentru îndreptarea situaţiei. Globalizare, neo-liberalism, deficit de democraţie şi impactul noilor tehnologii – toate subiectele sunt tratate în detaliu iar soluţiile sunt pertinente.

Doina Ruşti – Zogru

Am cumpărat cartea asta dintr-o librărie cu cărţi în limbi latine din Berna. Aveau şi o mică secţiune de cărţi în română, ceea ce mi s-a părut extraordinar. Zogru este o carte mai veche a Doinei Ruşti. Am recunoscut stilul despre care am mai scris pe blog, aici şi aici. Cartea e bună, mi-a plăcut, dar a fost imposibil să nu constat cât de bune sunt cărţile ei mai noi…

Kazuo Ishiguro – Pe când eram orfani

O lectură agreabilă, Ishiguro e un mare scriitor, deci e imposibil ca o carte de-a lui să nu te prindă. Totuşi, nu pot să spun că m-am dat în vânt după ea. Pasaje superbe şi calitatea naraţiunii sunt sufocate de aerul de roman poliţist care se dă pe după cireş doar ca să păstreze misterul până la ultima pagină. Dacă e să recomand ceva de Ishiguro, n-ar trebui să rataţi “Să nu mă părăseşti”, de departe preferata mea, şi apoi “Rămăşiţele zilei”, o capodoperă a literaturii.