V-am zis săptămâna trecură că mă mobilizez să fac sport serios? De luni? Ei bine, am făcut-o. Merge. Am căutat în sertarul pe unde era aruncat fitbit-ul ăla de-mi numără pașii. Cu el la încheietura mâinii ți-e mai ușor, te motivează un pic și stă cu bunghiul pe tine tot timpul. Probabil că “a sta cu bunghiul pe tine” nu e denumirea științifică a procesului dar nu mi-a venit altfel, important e că funcționează și te face să te simți cu musca pe căciulă (altă expresie consacrată în psihologia sportivă) de fiecare dată când stai cu fundul pe scaun. Cumperi device-ul (de obicei faci greșeala să-l iei pe cel mai scump, deși o să te uiți doar la numărul de pași), îl ții la mână câteva zile și te prinzi repede că o zi în care doar mergi la birou, stai pe scaun, conduci înapoi acasă și-ți petreci seara pe canapea înseamnă doar vreo 3000 de pași. Ai zice că sunt puțini, dar, călăuziți des pe cărarea spre frigider, vei constata că poți ajunge departe…

Cum ziceam, banda aia de la încheietura mâinii te motivează să te lupți cu ăia zece mii de pași de-i recomandă toată lumea. De la scenariul precedent cu 3000 de pași și până la 10k pe zi e cale lungă. Pentru mine, de exemplu, diferența – în zilele din timpul săptămânii – e o alergare de 6 kilometri sau o oră de mers în pas vioi. Sigur că există opțiunea să-ți schimbi obiceiurile din timpul zilei, de exemplu să încerci o carieră de factor poștal. Dar dacă ești țintuit în scaunul unui birou minim 8 ore pe zi, cu șeful uitându-se inchizitorial, pe deasupra capetelor, din capătul open space-ului, atunci varianta să dai ture o oră întreagă printre birouri e destul de improbabilă. Așa că mersul pe jos la sfârșitul programului sau o alergare ușoară de 30-40 de minute sunt de departe cele mai bune variante. Mersul la sală e și el bun. Dar nu o să mergi în fiecare zi, iar noi aici vorbim de 10k pe zi, în fiecare zi. Dacă mergi la sală să “tragi de fiare” ca să pui mușchi (deci kilograme) probabil că ai abandonat deja articolul și nu o să afli că o să scriu cândva și despre asta, doar că nu azi. Oricum, mersul la sală nu te scutește de regula celor 10k.

Dar de ce 10k pe zi? Pentru că noi credem în cercetarea științifică și în studiile clinice. Aparent pentru că de-aia am fost făcuți, să mergem, mult înainte să descoperim canapelele, scaunele ergonomice și chiar roata. Pentru că oricine știe și poate să o facă. Sunt multe motive pentru care ar trebui să mergem pe jos. Dacă ne limităm doar la consumul de energie, atunci ar trebui să mergem nu ca să ne permitem să mâncăm mai mult, asta probabil că deja se întâmplă, ci ca să evităm să restricționăm ceva ce ne-am luat în avans. Pentru că să restricționezi e mult mai greu, mai frustrant și mai improbabil decât să-ți miști fundul o oră pe zi.

Diferența între 3k și 10k înseamnă, din nou luându-mă pe mine ca exemplu, cam 500 de calorii pe zi, 3500 pe săptămînă. E ca și când ai primi o duminică de grătare și bere pe gratis, ori deserturile tale vinovate sau vreo căteva pizze. În general, chestiile alea pe care le treci cu vederea când te plângi prietenilor că nu știi de la ce naiba te-ngrași. Trebuie să ai, totuși, grijă. Mersul, alergatul, înotul sau orice alt gen de mișcare stimulează apetitul.

Ca să închei, reține că după vreo două săptămâni o să te cam plictisești de banda aia de fitness de la mână (deja mă gîndesc s-o dau jos, deși e a doua săptămână cu peste 10k aproape în fiecare zi). Dar imediat ce o s-o dai jos motivația ta o să primească o lovitură serioasă. Dacă totuși o dai jos trebuie să știi dinainte că nu e bine s-o arunci sau să o faci cadou vreunei rude. Două, trei kilograme mai târziu o s-o vrei înapoi, să stea cu bunghiul pe tine.