Mă uitam mai devreme la imaginile cu Klaus Iohannis prezidând imobil ședința CSAT de pe tronul Cotroceniului, separat confortabil de ceilalți dregători, și m-a izbit o revelație. Cum dracului n-am observat până acum la domnul Georgescu același băț în cur – sau, în fine, poate nu chiar același, că-i scârbos, unul similar. Dar clar aceeași morgă de operetă, acoperind cu greu un ego supradimensionat. Aceeași apetență pentru dialog și comunicare, câtă vreme ziariștii stau și ascultă cuminți ce are de spus noul macho național. Aceleași imagini viralizate exploziv după o atentă montare de studio, indiferent dacă studioul se cheamă Mosfilm, China film sau doar sufrageria de influențări talentați a familiei Georgescu.
Dacă nu vom reuși să-i facem pe oameni să vadă că în spatele noului vrăjitor din Oz al tiktokului nu e altceva decât un ins mediocru, narcisist și frustrat, mă tem că nimic altceva nu poate urma decât paltonul aruncat pe capota mașinii și imagini de colecție cu doamna Cristela dându-și senzual pălmuțe pentru îmbunătățirea funcționării suprarenalelor în private jet-ul închiriat de statul român. Asta dacă avem noroc.
Category: Machiaverlâcuri şi alte bagabonţeli (politice)
România educată 2: de unde pornim?
Nu cred că mai e cineva să creadă că proiectul România Educată a ultimului președinte de tristă amintire a fost un succes. E clar că trebuie s-o luăm de la capăt. Dar nu mi-aș fi închipuit că trebuie să începem chiar de la Capra cu trei iezi.
În fine, n-am filmuleț, o să trebuiască să scriu, știu că e greu cu cititul, dar promit un rezumat de două rânduri – prima lecție de educație politică RE2. Ion Creangă ar fi făcut-o, evident, mai bine:
Bă băieți, când auziți pe tiktok că călin v-aduce vouă carne, lapte, brânză, ouă chiar nu e deloc despre ce credeți voi că e.
Ciuca miștourilor
După prestația de astăzi a domnului Ciucă la Măruță încerc să pricep dacă trebuie să privesc într-o cheie diferită prestația dânsului de acum câteva luni, la o altă emisiune TV, sau explicația e aceeași. Atunci, întrebat cum a votat la referendumul pentru “familia tradiţională”, a răspuns, greu, poticnit, temător, că a votat “da”, asta după ce iniţial a încercat s-o scalde spunând că n-a avut practic de ales, PNL-ul fiind partid istoric şi identitar, cu familia, credinţa şi patriotismul printre valorile fundamentale. La vremea respectivă m-a șocat naturaleţea cu care domnul general recunoaște că a votat “Da”, pentru ca în fraza următoare să spună că nu are nimic împotriva minorităţilor de orice fel. Ca și astăzi, ai putea să crezi că nu a înţeles corect pentru ce a fost acel referendum. Întrebarea de pe buletinul de vot nu era dacă tu personal preferi un partener de sex opus, dacă crezi în Dumnezeu sau dacă îţi iubeşti ţara, cum fără sens a adăugat domnul Ciucă. Întrebarea era dacă eşti de acord să se modifice Constituţia şi legile ţării pentru ca ceilalţi să nu poată avea drepturi egale majorităţii. Nu ai nimic împotriva lor dar votezi ca ei să fie persecutaţi, asta este încă o probă de democraţie originală (era să-i spun tradiţională), în sensul definit magistral de marele Iliescu. Probabil că domnul Ciucă încerca să se facă simpatic votanţilor PNL tentaţi să migreze spre AUR sau ŞOŞ. Domnul general nu înţelege că, orice ar face, nu le poate intra în grații golanilor care votează cu AUR. Aşa cum un joint fumat pe ascuns nu te face Snoop Dogg, nici un “da” la referendum nu te face George Simion. Pentru aurişti, domnul Ciucă nu va fi niciodată altceva decât un gabor alunecos şi fără… curaj, ca să zicem aşa. De astăzi, și unul care nu prea pricepe mare lucru.
Toți domni și-o doamnă
În loc să mă concentrez pe numele persoanei pentru care o să votez în noiembrie mă văd a doua oară scriind în apărarea unor candidați pentru care nu voi vota. Azi e rândul doamnei Diana Șoșoacă. Nu insist pe ceea ce pare acest caz, și anume încă o măgărie CCR (a câta?) pilotată de PSD ca să i-l bage domnului Ciolacu pe domnul Simion în turul doi. Fac o mică pauză ca să remarc că numai după patru rânduri de articol ne-am umplut de doamne și domni. Și revin… Aștept cu interes motivarea deciziei CCR. Până acum am citit doar părerea domnului Tudorel Toader (iată încă un domn!) care crede că decizia a fost luată pentru că doamna Șoșoacă nu respectă valorile constituționale. E cumva hilar să auzi asta din gura domnului Toader, veteranul luptei cu statul paralel. Am căutat articolele din Constituție și din Legea Electorală la care s-a referit dar nu mi-e clar sau nu e clar. Nu mă pricep, deci voi aștepta părerile specialiștilor. Până una alta, democrația trebuie apărată, deci și doamna Șoșoacă trebuie apărată. Și chiar și Curtea Constituțională trebuie apărată, căci dacă intră doamna Șoșoacă peste ei au belit-o.
O campanie sulfuroasă
Cred că am mai scris pe-aici că singurul canal TV din România transmis pe cablul Swisscom-ului elvețian și care conține informații relevante despre România este Digi24. Celelalte două, TVR Internațional și ProTV Internațional, nu înțeleg de ce (mai) există, practic conțin doar “Garantat 100%” și “Las Fierbinți”.
Dar ca să revin la Digi24, de două zile trăiesc cu un gust amar, acela al dezamăgirii provocate de felul în care tratează “scandalul” Geoană. Nu sunt suporter al domnului Mircea Geoană, nu am votat și cred că nici nu voi vota cu dânsul, dar felul în care a fost tratat în emisiunea lui Cosmin Prelipceanu de alatăieri și mai apoi în alte emisiuni de știri sau politice mi se pare, în cel mai bun caz, complet neprofesionist. Au preluat o investigație jurnalistică făcută de altcineva și au rostogolit-o în studio de la un invitat la altul, au adus în discuție alte povești din trecutul domnului Geoană iar concluzia generală, mai mult sau mai puțin sugerată și aparent general acceptată, a fost că o dubioasă relație de afaceri a domnului Rareș Mănescu cu un propagandist rus (care folosea un pseudonim pentru postările propagandistice) îl transformă pe domnul Geoană într-un potențial agent rus. Prestația jurnaliștilor și invitaților din studio, oameni de altfel pe care îi urmăresc aproape de fiecare dată când apar la Digi, a fost părtinitoare, complet ostilă față de purtătoarea de cuvânt care a intervenit în direct pentru a încerca să explice lucrurile și de o suficiență deranjantă, mai ales că improvizau pe dovezi neverificate și pe o cauzalitate subțire între ele. Aș fi așteptat mai mult scepticism de la niște oameni inteligenți și cu experiență. Nu discut poveștile candidatului Geoană ci pretențiile mele față de puțina presă de calitate din România.
Deci, ca să concluzionez, o explicație ar fi poate o posibilă criză acută de neprofesionalism care să fi lovit temporar studiourile Digi. Pe de altă parte, domnul Geoană încearcă să convingă mass media că e o acțiune de kompromat cu origini la Moscova. Surprinzător, nu mulți par dispuși să verifice, cel puțin nu oficial. Ca cetățean, aș fi foarte curios să aflu ce influență ar fi putut avea în tot scandalul sumele uriașe pe care PSD și PNL le varsă, mai mult sau mai puțin pe față, în capul presei care contează. E clar că domnii Ciolacu și Ciucă, deși poate din motive diferite, nu și-l doresc pe domnul Geoană în turul doi. Și apoi, mi-aș dori să aflu ce influență ar putea avea în toată treaba fostul președinte Băsescu, cel ofensat grav de Geoană, mai ales că vocile cele mai vehemente sunt foști ziariști sau personalități care, în trecut, au cântat, pe voci diferite, în corul dezgustător al propagandei băsiste care a fost, mulți ani, egală propagandei pesediste. Poate, până la urmă, dovedește cineva că nu e kompromat, doar campanie neaoș românească.
Agamiță Dandanache ist am Leben!
Şi consultanţii în slujba cui?
Sincer, nu ştiu cine îl sfătuieşte pe Nicolae Ciucă în campania electorală. La câţi bani par să arunce pe reclame, pe drumurile ţării sau online, probabil că şi consultanţii sunt scumpi. Dar serios, nu pricep ce dracu’ de strategie e asta, poate-mi explică cineva.
Toată lumea care se pricepe spune că ideea j-de miilor de panouri a fost foarte proastă, mai exact contraproductivă electoral. Banii să zicem că n-au contat, că erau de la stat. Acum, că s-a lansat cartea, au început să apară impresii (pozitive) despre ea, imediat puse pe toate gardurile online-ului de echipa de campanie a PNL. Asta, să zicem, ar fi OK. Dar cine sunt cei care-i laudă capodopera lui Nicolae Ciucă? Dan Andronic, Ion Cristoiu, Mircea Dinescu şi Marius Ghilezan? Eu nu zic să baţi în poarta marilor critici literari pentru recenzii intelectuale, dar măcar unii mai puţin ticăloşi nu s-a putut? Măcar unul? Să înţelegem că au citit cartea doar indivizi care ar dansa, probabil, pe coşciugul PNL-ului? Sau aia e, ei au citit, ei s-au exprimat (pozitiv), ei sunt în reclamă!
Mie-mi pare că unul dintre obiectivele consultanţilor electorali este să îndepărteze orice persoană de bună credinţă care-ar mai dori să voteze cu partidul ăsta. Domnul general e în slujba ţării, e clar, şi o fi complet absorbit de asta, dar consultanţii, ăştia în slujba cui sunt, că nu mai înţeleg nimic?
Nu o sugestie, doar o mirare
Doamna Şoşoacă împinge cu burta în grămada de jandarmi tinerei din faţa sa, urlând din toţi bojocii că ea, ditamai senatoarea României, e agresată de nişte pigmei. Gaborii, pe care vestele antiglonţ îi protejează temporar de salva de carne, se uită cu spaimă la ce stă să-i împingă din linia a doua.
Nu mai e nici jandarmeria ce-a fost. Păi unde-i celebrul dom’ colonel Paraschiv, ăla de la protestele din 10 august, să vină iar în costumul lui bejuliu de dirijor de taraf să preia conducerea trupei? Unde-s pistoalele, unde-s bulanele, caii şi gazele jandarmilor? În fine, probabil că madam Şoşoacă poate să înghită vreo zece-douăzeci de grenade de-alea lacrimogene fără o lacrimă. Poate doar un râgâit, discret mascat de cuvântul senatoare.
Şi totuşi, stau şi mă întreb cum dracu’ de nu se găseşte în tot zidul ăla de apărători ai ordinii publice unul mai ţărănel care s-o bage în pi2da mă-sii pe doamna senatoare, în buna tradiţie a conservatorismului românesc pe care doamna îl promovează pe 3 octave şi multe sute de waţi?
Vine schimbarea. Din lac în puţ.
Poate există cineva care poate să-mi explice şi mie cum dracu’ de aproape 35 de ani ne lamentăm că România se duce într-o direcţie greşită, dar când vine vremea să votăm îi alegem tot pe-ăia de-au condus România în toţi anii ăştia. Adică PSD, care a câştigat, cu o singură excepţie (1996 contra Convenţiei Democratice), fiecare rundă de alegeri parlamentare de după revoluţie. Şi PNL+PDL.
Când s-au simţit suficient de dezamăgiţi de PSD ca să încerce o schimbare, mulţi au votat în principal cu sateliţii PSD-ului, mai vechi sau mai noi, fie ei agrarieni, peremişti, peunerişti, purişti, uneperişti sau mai exoticele partide ale lui Dan Diaconescu sau Gigi Becali. Astăzi, stindardul schimbării e purtat în luptă de aurişti şi şoşoci.
E păcat că în atâţia ani în care românilor li s-a tot cerut părerea despre direcţia în care merge ţara nimeni nu i-a întrebat pe nemulţumiţi ce cred ei că a dus la această direcţie greşită şi, mai ales, care ar trebui să fie, în viziunea lor, direcţia corectă. Şi mai mult PSD? Înapoi în epoca de aur a comunismului ceauşist? Şi mai înapoi în epoca de AUR a legionarilor?
Or fi, printre cei 70%, şi câţiva care confundă direcţia cu poticnirile din drum, nemulţumiţi mai degrabă de viteza cu care mergem spre o societate democratică, educată şi prosperă. Sunt convins, însă, că majoritatea dezamăgiţilor şi-ar dori într-adevăr o direcţie diferită – dar nedemocratică. Altfel nu se explică de ce USR şi REPER, partidele care sunt (sau poate deja au fost?) cealaltă opţiune a schimbării în politica românească, sunt marii perdanţi ai alegerilor de ieri. Şi nu cred în povestea inabilităţii lor de a convinge electoratul. Vor fi făcut şi greşeli, fără discuţie, dar rezultatele au depins, cred, mai mult de cei care au votat.
Încă o dată, “PSD a reuşit să mobilizeze în majoritate electoratul cu studii primare sau medii, pensionari sau oameni care nu sunt activi, proveniţi din mediul rural sau din zonele cele mai sărace ale României”. Plus, să nu-i uităm nici pe ei, cei ce se simt înflăcăraţi de marele hit revoluţionar “Vine Şoşoaca să distrugă cloaca.”
Vampiru’ deputat
Da, oribil! Cum să-ţi muşti un coleg de nas?!?!?! Există oare ceva mai scandalos de-atât? Da, ei bine există!
De exemplu, e mai scandalos că cineva care-ar trebui obligat să umble prin parlament cu botniţa lu’ Şoşoacă a fost numit ministru de finanţe, ministru al transporturilor şi ministru pentru fonduri europene cu o experienţă de 10 ani ca “director economic” (după facultate direct director!) la o firmuliţă oarecare din Lupeni Gorj, care a avut un profit anual de sub 1000 de euro în 6 din cei 10 ani, înainte să ajungă, probabil, în faliment.
De ce nu e la fel de scandalos să treci prin trei partide şi să fii în căutarea unui al patrulea?
Să minţi cu tupeu că nimic nu s-a întâmplat, fără să ştii că momentul “intim” a fost surprins de camerele parlamentului, o fi mai puţin jenant?
Să-l pupi în cur pe toxicul domn Cîţu e mai puţin scârbos decât să-l muşti de nas pe dl. Roman?
Ultima – şi cea mai naşpa – să votezi la următoarele alegeri cu domnul Vîlceanu sau cu PNL e ca şi când te-ai muşca singur de nas. Sau mai rău.
