Toată suprafața Terrei este de 51 de miliarde de hectare. Spațiul bio-productiv, cel ce poate susține viața, este de doar 12 miliarde de hectare. Asta înseamnă 1.8 hectare pentru fiecare om care trăiește pe planeta asta. Cercetătorii de la Redefining Progress și World Wild Foundation au calculat că spațiul bio-productiv efectiv consumat de un om este astăzi, în medie, de 2,2 hectare. Cu alte cuvinte trăim, deja, pe credit, mai mult decât ne permite “plapuma”. Mai îngrijorător de atât este că sunt mari disparități între statele dezvoltate din emisfera nordică și cele sărace din sud. Un american, de exemplu, consumă 9,6 hectare, un european 4,5 hectare pe când în majoritatea țărilor africane o persoană consumă doar 0,2 hectare de spațiu bioproductiv. Dacă toți locuitorii globului ar consuma la fel de mult ca americanii am avea nevoie, astăzi, de 6 planete. Dacă o ținem tot așa, în 2050 vom avea o “datorie” ecologică de 34 de planete. Iar acest calcul nu ia în considerație faptul că nu suntem singurii locuitori ai planetei. Iar această carte a fost scrisă acum 12 ani… Continue reading “Serge Latouche – Mic tratat de descreștere senină”
Category: Ecologie
Bovine din Lupeni
Două vaci și-un tăuraș pasc liniștiți în mijlocul unei grămezi imense de gunoi menajer, undeva la marginea Lupeniului. Primul impuls, văzând săracele animale cum smulg tot felul de mizerii din maldărul de jeg, este de milă, apoi de scârbă. Pe fundalul peisajului post-apocaliptic, în față, două clădiri cu etaj par părăsite, fără acoperișuri și fără ferestre. În stînga, la doar cățiva metri, sunt niște dărăpănături de case vechi care par, totuși, locuite.
Imaginile sunt transmise la știrile ProTv, unde o reporteriță indignată vorbește cu vecinii locului. Toți îl înfierează pe proprietarul vacilor, un miner disponibilizat care trăiește și el în casele amărîte din zonă. Vecinii sunt scandalizați de situația bietelor animale, a căror sănătate e în pericol. Ar putea chiar răspândi diverse boli culese din grămada de gunoi. Unul se întreabă cui vinde minerul laptele muls de la vaci și gîndindu-mă la posibilități simt un fior rece pe șira spinării.
Delta Dunării, afectată grav de pesta porcină guvernamentală
Pesta porcină africană a afectat sudul Ucrainei, învecinat cu Delta Dunării. Vecinii noștri ucrainieni au decis că singura soluție este uciderea în masă a porcilor mistreți așa că armate de vânători au năvălit asupra zonelor din nordul Dunării. Mulți mistreți, infectați sau nu, au fost uciși dar mulți alții au scăpat fugind peste graniță și trecând brațul Chilia în România, apoi împrăștiindu-se aleator în Delta Dunării. Ceea ce a urmat a fost o răspândire necontrolată a bolii, căci în zona Deltei creșterea animalelor precum în evul mediu, în condiții de semi-sălbăticie, este încă practicată pe scară largă. Exploatațiile zootehnice moderne, ghidate de tehnologie, norme și reguli sunt departe de noi, căci nouă ne place “mai pe natural”. Porcii cresc în spații neîngrădite iar contactul cu mistreții sau cu zonele umblate de ei și de alte animale sălbatice ce pot răspândi boala sunt frecvente chiar și în fermele mari și cu pretenții, dovadă epidemia gravă apărută într-o fermă binecunoscută de lângă Tulcea.
Continue reading “Delta Dunării, afectată grav de pesta porcină guvernamentală”
V8
“Oh Lord, won’t you buy me a Mercedes Benz?”
Janis Joplin, Mercedes Benz
O să încep cu un fel de disclaimer ca să fiu sigur că nu abandonați articolul înainte să aflați acest lucru important despre mine. Glumesc adesea pe marginea unor lucruri serioase, inclusiv în ceea ce urmează, dar cu protejarea mediului nu e de glumit…
Sunt un mare amator de natură și cred cu tărie în importanța protejării ei, cred că nu facem suficient să o păstrăm așa cum e – ba din contră, efectele agresiunilor noastre au un impact din ce în ce mai mare asupra integrității acestei planete. Cred că teoria încălzirii globale e susținută de argumente științifice irefutabile. Cred că trebuie să ne pese mai mult.
Mă chinui, în viața de zi cu zi, să fiu cât mai ecologist cu putință. Am plantat de-a lungul timpului sute de copaci (cei mai mulți în armată, ca să protejez unitatea militară de privirile indiscrete – o precauție inutilă de altfel, nu era nimic de văzut acolo). Am făcut agricultură biologică (cea mai mare parte în gimnaziu, în liceu și, din nou, în armată, într-o vreme când singurii oameni de pe câmpul CAP-ului erau elevii, studenții și soldații). Încerc să consum cât mai puțin, să cumpăr lucruri făcute cât mai aproape de casă, să încurajez din calitatea de client afacerile care respectă mediul. Sortez și reciclez reziduurile din gospodărie (mai ales de când ne-am mutat în Elveția, o țară care reciclează până și capsulele de cafea Nespresso și unde e probabil mai scump și extrem de jenant din punct de vedere social să nu o faci).
Și toată introducerea asta lungă și prevenitoare (mai sunteți aici?) doar pentru a limita impactul mărturisirii ce urmează. Există și o parte întunecată a relației mele cu mediul. Pasiunea pentru automobile și viteză, obicei prost deprins în jungla stradală a anilor 90. Continue reading “V8”
Uraganul Donald
Decizia luată de Donald Trump ieri de a retrage SUA din acordul de la Paris privind schimbările climatice este doar ultima dintr-un deja lung șir de decizii prin care Trump anulează în forță pașii înainte făcuți de președintele Obama în domeniul protecției mediului.
Am scris despre asta pentru prima dată acum exact patru luni (aici – Semne de vreme rea), când Trump era abia la începutul cruciadei sale împotriva reglementărilor de mediu și a bugetelor de cercetare.
Era evident că va decide să se retragă din acord și mi-am făcut deja o opinie consistentă despre noul președinte american. Totuși, trebuie să recunosc că am fost surprins de primitivismul și de egoismul obtuz al întregii argumentații.
Că tot vorbim de mediu, uraganele au purtat întotdeauna nume feminine. Trump cred că se califică deja pentru o excepție de la această regulă, fiind de departe cea mai mare calamitate care putea lovi mult încercata planetă pe care trăim.
Semne de vreme rea
Iubesc emisiunea “Le Journal du matin” de pe RTS Premiere, postul national elvețian de radio în limba franceză. Abia aștept să ajung dimineața în mașină înainte ca Simon Matthey-Doret să-și înceapă dialogul cotidian cu invitatul său, de fiecare dată altul dar întotdeauna cineva care are foarte multe de spus.
Ieri dimineață invitat a fost domnul Augustin Fragniere, doctor în filozofie politică, specialist în schimbări climatice, profesor la Universitatea din Lausanne și asociat la Universitatea Washington.
S-a discutat îndelung despre cât de serioase sunt schimbările climatice, despre cât de greșite sunt argumentele climato-scepticilor și mai ales despre influența pe care noua administrație americană o poate avea în materie de protejare a mediului înconjurator.
Ei bine, da, Trump este extrem de dăunător (și) mediului înconjurător.
Continue reading “Semne de vreme rea”
APort 