Hai că are dreptate Celentano, ne-am cam dus după fentă. Nu-i nimic, se mai întâmplă, până la urmă suntem țara lui Hagi, plus că în campionatul tiktok orice șarlatan mărunt poate să devină un mic Hagi vreme de vreo câteva săptămâni.

Dar ateeenție, vedeți că vine ăla iar spre poartă și s-ar putea să ne dăm cu stângu-n dreptu’ și dup-aia să ne luăm și craci. Ochii la minge!

Acuma, om fi noi țara lui Hagi, dar eu zic să suntem și țara lui Gică Popescu. Păi ce dracu’, am ajuns să luăm bătaie acasă de la Dinamo Moscova? În loc să ne dea el nouă craci, nu mai bine îi dăm noi ce se dă, tradițional și abundent, la noi pe stadion? Și-l trimitem la vestiare?

Luați-i mingea! Hai România!

Textul ăsta a fost scris aseară, în jurul orei 11, când eram un pic euforic. Probabil că nu numai eu. Între timp era cât pe ce să iasă invers și o să înțelegeți voi din text cam cât de invers.

“A votat Moldova UE

Și i-a dat lui Putin…”

Cu un aer ireverențios care îmi este tolerat în astfel de momente politice importante o rog pe mama, care se uită cu mine la Digi, să mă ajute să găsesc o rimă potrivită la UE.

-Hai, că ești campioana integramelor, te pricepi la cuvinte! Ce rimează cu UE? Care este exact opusul lui UE în momentul ăsta important pentru Moldova? Evident că îmi forțez norocul, mama a priceput din prima și o doamnă nu va permite ca entuziasmul să scape complet de sub control. Mă temperez și zic din nou cu o voce moale, subversivă: A votat Moldova UE / Și i-a dat lui Putin… ce?

-Cuie?

-Perfect! Perfect! Iată deci varianta finală a acestei complicități dintre mine și mama, cu felicitări călduroase celor care au înțeles cât de importante sunt și cât de greu vor cântări cuiele astea:

A votat Moldova UE / Și i-a dat lui Putin cuie!

Să fie primite!

La Piața Victoriei cubul înalt de 2 metri cu fața lui Geoană este vandalizat pe toate laturile vizibile de pe trotuar. Mă uit direct în uriașul ochi vânăt, înnegrit cu markerul. I-au făcut și niște ochelari rotunzi a la Lenin iar deasupra, pe frunte, scrie “Prost”. Lasconi, în schimb, are gura decupată și e și ea măscărită masiv cu markerul într-un stil abstract, sexist și grosier. Ciolacu și Ciucă au scăpat mai ușor dar și ei sunt un pic mâzgăliți. De pe ultimul panou publicitar, chiar înainte de intrarea la metrou, ne arată degetul Simion. Are aerul ăla al lui ușor tulburat și ochii încercănați à la Uncle Fester din Familia Addams. Culmea, așa e el în poză, nici un marker nu i-a atins panoul electoral. Brusc realizez că asta am văzut și la Universitate.

Nu exclud complet varianta unei echipe de campanie a AUR care să fie mai harnică decât cele ale concurenței, sărind să schimbe pozele imediat ce apare o mustăcioară nefericită sub nasul domnului Simion. Pare, totuși, mult mai plauzibilă varianta ca tabăra aiurită să aibă mai mulți vandali, mai ales că mâzgălelile par să țină cont de sondajele de opinie, măscărind mai mult pozele cu șanse la turul 2. Dacă partidul ăsta o să continue să crească și după alegerile astea probabil că nu va mai dura mult până când ochii vineți vor fi făcuți nu cu markerul ci direct cu pumnul.

Intră ţanţoş cum numai el ştie, flancat de sepepişti. Oferă tuturor acelaşi zâmbet oţelit, călit în ani de festivităţi scrobite. Imnul îl încremeneşte cu mâna la piept, într-o postură atât de maiestuoasă cum nu s-a mai văzut. Că tot suntem în curtea colegiului “Mihai Viteazu”, nici măcar Sergiu Nicolaescu, Amza Pellea şi celebra cuşmă domnească nu au putut să recreeze aceeaşi măreţie. Aşteptându-şi rândul la discurs, după doamna Deca, preşedintele pare galactic.

Trebuie să acceptăm că discursul preşedintelui nu a fost niciodată la fel de impunător ca poza lui încremenită-n costum. Chiar şi-aşa, astăzi pare mai tern ca de obicei. O fi prea devreme, lipsă de antrenament, un pic de astenie de toamnă sau doar amărăciunea că-i ultimul (şi UE nu vine cu nicio propunere). La realizări, România Educată punctează cu o şcoală mai sigură – şi aşa şi e, nimeni nu a fost împuşcat vreodată în clasele noastre, drogurile se vând în stradă iar veceurile din curtea şcolii, pe unde mai sunt, au azi adâncimi nepericuloase.

Educaţia e temelie.

“Trebuie să acceptăm că rolul educației în destinul unui elev s-a transformat radical, la fel cum economia, industria sau societatea continuă să treacă prin schimbări profunde.”

Ei bine, aici nu cred că domnul preşedinte are dreptate. Rolul educaţiei în destinul unui elev a rămas, cel mult, acelaşi. Economia, industria sau societatea, în schimb, ar trece ele prin schimbări mai profunde dacă educaţia ar fi ce-ar trebui să fie. Dar educaţia are mai mult de-a face cu efortul susţinut de peste an decât cu scrobeala deschiderii cu pod de flori, sepepişti, discursuri plictisitoare şi agheasmă. Probabil că e prea târziu pentru domnul preşedinte să înveţe chestia asta.

România e, România e, România e… e… e… e… Ceeee!?!?!? Ce e???

– Ia uite, prima dată când văd străini, s-a umplut hotelul!

– Ce străini, ucraineni?

– Nu, străini-străini!

Pe terasa unui distins hotel din Mamaia, o doamnă i se adresează fiicei adolescente:

– Mănânci haotic, gâţii mă-tii de copil!

Am luat pentru prima dată trenul între aeroport şi Gara de Nord. A fost super aglomerat, jumătate dintre călători fiind asiatici veniţi să muncească la noi iar majoritatea celorlalţi probabil angajaţi ai aeroportului. Interesant a fost că numeroşi oameni au urcat în cele câteva staţii intermediare, ceea ce probează şi la noi utilitatea trenurilor suburbane în aglomeraţia unui mare oraş. Din păcate trenurile circulă doar la 40 de minute distanţă, şi asta nu pentru că se foloseşte infrastructura veche a CFR-ului ci pentru că nou construita reţea feroviară dintre Mogoşoaia şi aeroport are o singură linie, deci trenurile se aşteaptă unul pe celălalt în Mogoşoaia, la jumătatea drumului. Să construieşti încă o linie va fi mult, mult mai scump decât să fi făcut două din prima sau măcar mai multe puncte de bifurcaţie pe traseu. Cine o fi fost marea inteligenţă administrativă care a decis asta?

………………..

Doamna Şoşoacă anunţă în avanpremieră noi filme, pe lângă cele zilnice de pe tiktok, de data asta cu ea la duş sau în alte ipostaze surprinzătoare, de exemplu cu gura închisă. Sigur, numai un mare ticălos ar putea publica aşa ceva în spaţiul public, cel mai probabil unul dintre numeroşii foşti soţi, căci cine se aseamănă se adună. Ar fi detestabil, regretabil, condamnabil, abominabil şi o să mă urăsc pentru asta, dar probabil că o să mă uit! Csf, ncsf!

…………………

Becali anunţă, în faţa camerelor TV, că se retrage la mănăstire în tăcere, post şi rugăciune, până la Paşte. E miercuri, a treia zi de post, deci a ratat startul, poate pentru că nu-i era gata noua şapcă cu trei cruci.

………………….

În faţa palatului voievodal de la Curtea Veche un grup mare de turişti caută găuri în plasa verzuie care acoperă gardul metalic ce înconjoară ruinele. Sunt doar câteva prin care se vede bine, deci oamenii stau la coadă să vadă statuia lui Vlad Ţepeş. Plasat strategic între ei, un ghid tinerel le vorbeşte turiştilor în spaniolă. Nu înţeleg eu chiar totul, dar pricep destul ca să mă enervez, căci omul dă vina (cum altfel?!?!) pe Nicuşor Dan pentru starea deplorabilă a zidurilor. Cică primarul blochează nu ştiu ce contract cu o firmă de construcţii care altfel ar face locul să arate ca pe vremea lui Brâncoveanu. Arunc şi eu o privire prin plasă. Cred că în vreo 35 de ani, de când am fost aici prima dată, singura intervenţie umană, în afară de gard, sunt cele trei grămezi de cărămizi, nou apărute în peisaj. În rest, doar timpul îşi face treaba, tăcut, implacabil.

…………………

Mic studiu de caz la metrou, într-o aglomeraţie de nedescris, la vremea la care mareea corporatiştilor se retrage înapoi în Berceni. O singură femeie, între două vârste, se dă pe Facebook. Lângă ea, un zugrav joacă o chestie cu bile colorate care explodează. Restul, de jur-împrejur, respiră în ritmul tiktok. Dar stai, două scaune mai încolo o tânără citeşte! Mă ridic pe vârfuri şi văd ce: Învăţături de la Muntele Athos a părintelui Pimen Vlad, care probabil că i-a luat faţa lui Teodosie la follower-i. Dacă-şi face canal ortodox de tiktok chiar nu o să mai citească nimeni (în metrou).

Tipul de lângă mine se uită la un filmuleţ cu un tip care a dresat un labrador să grupeze diverse forme geometrice – triunghi la triunghi, cerc la cerc, pătrat la pătrat. Dacă se crede tare ar trebui să încerce să dreseze şi rasa bercenară să grupeze sticlă la sticlă, plastic la plastic, cartoane la cartoane.

Între timp, ascunşi pe după tiktoacele noastre de toate zilele şi profitând cât se poate de pe seama lor, Ciolacu are şanse la preşedinţie, Piedone la primărie, Tudose, Rareş Bogdan şi Gabi Firea primii la parlamentul european. Cam atât se poate în materie de meritocraţie democratică, şi încă nici nu i-am menţionat pe Simion şi Şoşoacă. Vorba lu’ domnu’ Bolintineanu: viitor de AUR ţara noastră are!

Dar lăsaţi asta, aţi văzut tiktocu’ ăla nou al lui Jador? Super tare!

În faţa barăcilor de lângă bariera de pe Săvineşti era forfotă mare. Bulane şi epoleţi împânzeau locul, vreo 7-8 gealaţi în combinezoane negre, plus vreo câţiva angajaţi la spaţii verzi. Alaltăieri cam pe la aceeaşi oră, la precedenta alergare în jurul Văcăreştiului, nu era absolut nimeni. Poate să fi dormit cineva ascuns prin gherete. Ce s-a întâmplat între timp? Ieri a fost (încă) un incendiu, un fum gros a învăluit din nou tot cartierul. S-a repetat acelaşi scenariu de care am mai scris acum câţiva ani, în Delta Force, divizia inutilă. Deşi peste noapte a plouat, deci un nou incendiu este improbabil, băieţii sunt toţi cu bulanele pregătite.

Poate că, până la urmă, au dreptate ăştia care votează cu Şoşoacă şi Simion, poate aşa funcţionează lucrurile la noi, e nevoie să ne dăm foc la casă pentru a convinge statul să-şi facă treaba, măcar câteva zile, până trece vâlvătaia.

Şi totuşi, natura renaşte.

Trei ore şi jumătate de muzică populară, costume populare, dansuri populare şi-n rest Fuego. Aşa a început revelionul TVR Internaţional, pardon, Fuegovelionul TVR Internaţional. Să începem prin a remarca inspiraţia de care postul naţional a dat dovadă în alegerea acestui nume! Magnific!

Fuego a abandonat paltonul lui uzual de voievod fanariot pentru bundiţa din piele cu pompoane care se asorta, e adevărat, mult mai bine cu poşetuţa şi cu fusta pantalon oşenească. Omul a cântat, a vorbit mult, a maimuţărit accentele diverselor regiuni, şi-a schimbat rochiile de mai multe ori (unii ar zice cămeşele, dar arătau mai mult a rochii), a simulat că ştie să cânte la vioară, totul în spiritul celebrei expresii “No frumos mi-s, f*te-m-aş!”. De altfel, simularea avea să fie laitmotivul serii, căci toată nomenclatura populară a României s-a perindat pe scenă făcând tradiţional românescul playback. Ar fi interesant de aflat dacă sarmalele şi ce mai aveau “invitaţii” pe mese erau de-adevăratelea sau doar decoruri din plastic. Fuegovelionul s-a sfârşit apoteotic cu un discurs (live?) al nemuritoarei Irina Loghin, care a vorbit la fel de inspirat ca pe vremea când reprezenta, alături de Dolănescu senior, partidul România Mare în Parlament.

Cei care au aşteptat cu speranţă şi răbdare orele dimineţii pentru altceva decât muzică populară la televiziunea publică au fost răsplătiţi cu două ore de rock daco-traco-popular, că altfel n-am cum să-i spun. Au cântat Lupii lui Calancea, vă puteţi imagina cu cât succes dacă au fost difuzaţi de TVR, chiar şi aici abia la ora trei, după Fuego. Imediat ce-au plecat lupii au început iar dansurile populare şi-au ţinut-o tot aşa până la 7, când au băgat imnul naţional ca să gonească la culcare şi ultimii nostalgici.

Şi cum nimic nu poate ostoi dorul românului pentru muzică populară, prima zi a anului a debutat spectaculos de la 8 dimineaţa cu tradiţii machedoneşti. Armâna noastră, Elena Gheorghe, s-a etalat în ţinutele faraonic-voievodale ale aristocraţiei aromâne din Dobrogea. Primul costum mi-a plăcut cel mai puţin, avea prea multă stofă sub platoşa de aur, dar pe parcurs lucrurile s-au îmbunătăţit semnificativ. Din păcate concertul s-a terminat neaşteptat, după nici două ore jumate, tocmai când credeam că urmează să vedem şi un costum de baie tradiţional machidonesc din Mamaia.

Şi-apoi a revenit Fuego cu furevelionul lui, în total vreo cinci ore ieri şi încă cinci ore azi, câte două sesiuni. Îl vor mai da abia duminică, dacă doriţi să revedeţi…

Stau şi eu şi mă întreb, până vin iar lupii lui Calancea, de ce avem noi nevoie de varianta “internaţională” a TVR? Pe cine reprezintă oamenii ăştia şi cu ce vin ei în plus, într-o lume cu nenumărate posturi etno care lălăie populare 24 din 24? Serios, să mute “Garantat 100%” pe youtube şi să închidă naibii postul! Statul ar face o economie de care este nevoie, artiştii noştri populari(?) ar fi obligaţi să încerce un playback cinstit pe la nunţi şi botezuri, dacă vor bani, iar Fuego… nu ştiu, el s-ar putea să aibă ceva probleme să găsească un post TV de manele dispus să-şi mai reducă din audienţă. Se descurcă el, că-i băiat mare, mai ales dacă-şi ia cizmele alea cu toc.