Ce cărţi (bune) am mai citit (14)

Abdulrazak Gurnah – Abandon

Dacă ar trebui acum să fac o singură recomandare dintre toate cărţile citite în ultimul an aş alege, fără să clipesc, acest roman scris de câştigătorul premiului Nobel pentru literatură din 2021. Am, acum, încă un scriitor preferat. Abandon este un roman fascinant, nu mi s-a mai întâmplat de mult să mă simt pur şi simplu vrăjit de magia unei poveşti, a unei lumi, a unei frumoase poveşti de dragoste.

Tatiana Niculescu – Singur

Revin cu încă o recomandare pentru o carte a Tatianei Niculescu, după ce anterior am scris despre biografiile lui Corneliu Zelea Codreanu, Arsenie Boca și Carol al II-lea. Cartea asta este despre viața scriitorului Mihail Sebastian, un strălucit intelectual al României care a avut ghinionul, evreu fiind, să se nască și să trăiască în acea perioadă neagră a istoriei noastre. Soarta avea să-l scutească, după război, de încă o dezamăgire cruntă, comunismul. Ceea ce mă şochează de fiecare dată în relatările despre antisemitismul epocii este ipocrizia dezgustătoare, prăpastia uriaşă dintre “nobleţea” ideilor propagandei (naţiune, tradiţie, credinţă, puritate, patriotism) şi micimea, abjecţia personajelor care le urlă în portavoce de dimineaţă până seara. Din toate timpurile şi până astăzi, nicio schimbare. Aveam nevoie de cartea asta, măcar dac-am avea bunăvoinţa de a-i da o şansă.

Heinrich Böll – Opiniile unui clovn.

Şi că tot vorbeam de ipocrizia extremiştilor de dinainte de al doilea război mondial, această carte extraordinară te poartă de la ipocrizia celor care i-au susţinut pe nazişti – sau chiar au fost nazişti, într-un fel sau în altul – la ipocrizia societăţii germane de după război, mai degrabă tentată să evite şi să uite decât să-şi asume responsabilitatea ororilor în care au târât lumea. Böll este unul dintre cei mai mari scriitori germani postbelici şi laureat al Nobelului de literatură în 1972.

Judith Schalansky – Gâtul girafei

Descoperi în cartea asta o imagine sumbră, cinică pe alocuri, asupra sistemului german de învăţământ şi, în general, asupra societăţii (est-)germane de după reunificare, venită de la o profesoară “de modă veche”. Cartea e scrisă cu talent, este interesantă, unele fragmente sunt încântătoare, dar deşi multe idei sunt corecte tabloul general e de un conservatorism şi un pesimism pe care nu le împărtăşesc. Se întâmplă adesea să vii cu o grămadă de mici adevăruri și să tragi, cu talent, o concluzie greșită.

Richard Evans – Hitler şi teoriile conspiraţiei.

Pe multe le ştiam deja din alte cărţi, pe altele chiar ca teorii conspiraţioniste care probabil că încă mai circulă şi vor continua să existe, căci nimic nu-i va convinge pe unii că toate poveştile alea suculente de pe FB chiar sunt, în marea lor majoritate, nişte prostii. Au fost “Protocoalele înţelepţilor Sionului” reale, aşa cum pretindea propaganda antisemită nazistă (sau chiar propaganda extremiştilor de dreapta de astăzi)? Este teoria “înjunghierii pe la spate” a armatei germane la sfîrşitul primului război mondial de către politicienii de stânga adevărată sau nemţii chiar au pierdut războiul pe câmpul de luptă? A reuşit Hitler să-şi regizeze sinuciderea şi, în fapt, să fugă din buncăr? Ei bine, răspunsul la toate întrebările astea este nu. Dacă se găseşte cineva să creadă altfel e cazul să lase dracului feisbucu’ şi să pună mâna pe carte. Asta, eventual.

Francis Fukuyama – Liberalism and its discontents

Francis Fukuyama este un mare gânditor, unul dintre cei mai mari intelectuali ai vremurilor noastre. Ideile lui ne oferă dovada că, în lumea asta tot mai polarizată de ideologii antagoniste, mai există încă un curent de gândire neangajat politic. Dacă ai răbdarea să le compari realizezi cât de departe pot fi de realitate şi de soluţiile corecte pentru o lume mai bună suporterii extremelor politice. Chiar şi în societățile occidentale dezvoltate (şi mai educate) există tot mai serios riscul de a trage concluziile greșite față de provocările care ne stau în față, cu rezultatul unor deviaţii lungi şi probabil costisitoare în direcţia politică sau economică greşită, cum vedem că se întâmplă în tot mai multe țări.