Tot ce e bun pe lumea asta este ori imoral, ori ilegal, ori îngraşă. Dacă ar fi să actualizăm afirmaţia asta la realităţile zilelor noastre ar trebui să adăugăm la listă şi o indecentă amprentă de CO2 (sau codoi, cum zicea LeanaC, o fostă savantă de renume mondial). Asta ar fi una dintre concluziile mele după ce am citit cartea asta.

Încălzirea globală este probabil cea mai mai mare urgenţă pe care omenirea o are în momentul de faţă. Este cauzată de noi, oamenii. Şi trebuie să facem ceva, şi asta foarte repede, pentru că nu mai avem timp. Foarte pe scurt, aproape orice activitate umană generează, într-o măsură mai mare sau mai mică, emisii de gaze (CO2 este cel mai important) care se acumulează în atmosferă, având un efect de seră care produce încălzirea planetei. Există cercetători – autorul acestei cărţi este unul dintre cei mai importanţi – care calculează amprenta echivalentă de carbon a fiecărui lucru produs şi a fiecărei activităţi ce are loc pe pământ. Prin cumulare, media anuală a amprentei fiecărui locuitor al planetei este astăzi de 7 tone, evident cu variaţii mari de la ţară a ţară, de exemplu în India media este de doar 1.7 tone pe când în SUA este de 17.7 tone, de 10 ori mai mult. Ideal, ca să fim sustenabili, ar trebui să ne propunem un “buget” individual de 5 tone de CO2 pe an. Uşor de zis, al naibii de greu de făcut, şi-am ajuns la concluzia asta după ce am încercat să-mi estimez propria situaţie.

Amprenta de carbon a unui european se împarte aproape egal între ceea ce mânâncă şi bea (23%), casa în care locuieşte (25%), transport şi călătorii (27%) şi orice altceva, cum ar fi shopping, servicii, sănătate, educaţie etc (23%). Dacă e să mă uit la mine, la capitolul mâncare mi-e şi frică să calculez câtă vreme sunt carnivor, ceea ce-i deja grav, şi-am descoperit în Elveţia căt de bună poate fi carnea de vită sau că brânza e bună nu numai la sibieni. Ori, dac-ai zis vacă sau oaie amprenta s-a dus naibii de tot (în principal pentru că sunt ierbivore, emană metan, dar nu numai de-asta). În afară de carne aş zice că personal sunt relativ OK, pentru că încerc să mănânc chestii crescute local şi în sezon, nu aduse cu avionul din partea cealaltă a globului, nu crescute în sere încălzite în plină iarnă sau congelate jumătate de an. Şi pentru că aproape că nu (mai) aruncăm mâncare. La capitolul locuinţă cred că sunt sub medie. Ne-am mutat chiar înainte de pandemie dintr-un apartament mare în suburbie într-unul mai mic în centrul oraşului, care este probabil la maxim de eficienţă energetică şi nu are nici aer condiţionat (în Elveţia aproape că nu există). Toate cumpărăturile le fac mergând pe jos la magazine. Dar la capitolul transport nu stau bine absolut deloc, şi asta pentru că practic am schimbat maşina la fiecare 4 ani (cam 2.5 tone de CO2 anual, imens) şi fac 100 de km pe zi până la serviciu şi înapoi – mai bine nu calculăm. În plus, de departe cea mai mare amprentă este datorată celor patru zboruri la Bucureşti pe an plus câteva legate de serviciu. Măcar de când sunt aici nu am folosit decât o singură dată avionul ca să mergem în concediu, dar asta nu schimbă mare lucru. Transportul aerian are un impact imens la capitolul emisii de carbon.

Evident că unele lucruri pot fi schimbate cu uşurinţă. Altele nu, dar e important să ştim ce anume e important şi urgent şi ce nu. În timp, asta ne va influenţa deciziile. Nu ştiu dacă timpul sau soarele sau pâcla aia de carbon din atmosferă o să aibă destulă răbdare cu noi, dar asta e altă discuţie… Apropo, bananele sunt OK, că nu le cară cu avionul.