Cum ziceam, mare nu e, ocean nu e, dar măcar avem lacul Bienne sau Bielersee, pe nemţeşte. Şi un excelent traseu ciclabil de 50 de kilometri care înconjoară lacul trecând prin pitoreştile sătuce din jur.
Nikonul a rămas, tradiţional, acasă, pentru că e prea greu şi incomod pentru rucsacul de bicicletă. Oricum nu a fost cine ştie ce vreme de fotografiat şi era şi destul de târziu, aproape de mijlocul zilei, când lumina nu-i ce-a mai bună pentru poze.
Un mic port pe lacul Bienne
N-o fi ca la Mamaia, dar există plaje şi pe malul lacului Bienne
Bisericuţa din Sutz, veche de pe la 800 şi ceva, construită pe locul unui loc sacru al celţilor.
Hidrocentrala de la Hagneck, chiar pe locul unde Aare se scurge in lacul Bienne. În plan secund vechea clădire a centralei, lângă care a fost construită noua centrală, o bijuterie de arhitectură industrială.
Erlach, pitorescul sătuc medieval aflat exact în capătul opus al lacului faţă de Bienne.
La Neuveville, înghesuit între lac şi viile de deasupra, se află pe partea lacului în care limba majoritară este franceza.
Biserica din Ligerz, construită strategic în mijlocul viilor, deasupra satului, motiv de a verifica starea strugurilor şi duminică dimineaţă, în drum spre liturghie.
Trăiesc departe de țară așa că noțiunea de acasă este oarecum relativă pentru mine. De multe ori mă gândesc la ce-o mai fi pe-acasă. De-aici, de-acasă.
View all posts by adrianport