Cum repornim

În toată lumea asta mare nu există măşti pe nicăieri, de niciun fel – nici măcar de-alea de praf. Nu sunt suficiente nici pentru oamenii din spitale. Nu există teste. Acolo unde există, în medie vreo 30% dau rezultate false, parţial pentru că nu sunt bune şi parţial pentru că nu sunt prelevate corect. Pentru majoritatea, procesarea durează între câteva ore şi câteva zile, timp în care omul testat se poate însănătoşi, poate muri sau poate îmbolnăvi pe alţii. Nu există medicamente care să trateze boala şi nu există un vaccin. Nu există teste care să confirme existenţa anticorpilor. Spitalele, care în multe locuri au trecut cu greu prin primul val, sunt tot aceleaşi, nu au mai multe paturi, ventilatoare, doctori şi asistente. Încă vezi peste tot combinezoane de unică folosinţă cu numele posesorilor scris cu marker-ul pe ele, semn că se refolosesc, deşi e periculos şi n-ar trebui.

Nu ştim exact de unde vine şi cum se propagă virusul ăsta. Nu ştim exact cât de contagios este şi cât de mortal. Nu ştim câţi oameni au fost infectaţi. Nu ştim de ce unii fac forme grave iar alţii nu. Nu ştim sigur dacă devii imun odată ce-ai făcut boala şi pentru cât timp. Nu ştim de ce copiii fac forme uşoare. Nu ştim de ce rata mortalităţii este atât de diferită în diferite ţări. Tot ce ştim este că măsurile de izolare funcţionează, limitarea  contactului fizic între oameni reduce rata de propagare a epidemiei.

Un alt lucru pe care îl ştim foarte bine este că nu vom putea sta ascunşi în case până când cineva o să descopere un vaccin pe care să-l ofere întregii omeniri. Nu avem resurse suficiente pentru asta şi, chiar de-am avea, presiunea care vine dinspre o bună parte a societăţii – care creşte de la sine datorită disperării sau este catalizată de interese politice – va produce, până la urmă, o explozie socială. Nici măcar nu sunt sigur cine strigă mai tare, săracii lipsiţi de orice venit sau bogaţii care-şi văd portofoliile şi dividendele reduse?

Există deja un cor numeros de voci care predică urgenţa “repornirii” economiei, a “liberării” statelor, cum zice Trump, din constrângerile măsurilor de izolare. Ţinând cont de lipsurile enumerate mai sus şi de puţinătatea datelor pe care le deţinem aş zice că e de maximă importanţă cum o vom face. Majoritatea politicienilor care vorbesc de “urgenţa” repornirii spun, mai pe ocolite sau de-a dreptul, “aţi stat prea mult acasă, nu ne permitem, trebuie să mergeţi la muncă”, fără să ofere în schimb măsuri clare de protecţie, un plan rezonabil pentru perioada următoare, fără să aibă măcar empatia şi onestitatea de-a recunoaşte că această repornire se face integral pe riscul celor care se expun pe ei sau îşi expun familiile, colegii, prietenii.

De aceea, cine strigă “Să repornim!” fără să ofere nimic în schimb sau, din contră, încercând să minimizeze riscurile unui al doilea val epidemic nu cred că are aceeaşi agendă cu marea masă a cetăţenilor. Nici măcar aceleaşi interese economice, pentru că un al doilea val grav de îmbolnăviri ar da lovitura de graţie unei economii deja greu încercate. Manipularea, aruncarea responsabilităţii pe umerii altora pentru proasta gestiune a crizei nu ţine loc de plan şi nici nu va putea împiedica la nesfârşit adevărul să iasă la iveală.

Un exemplu bun de plan de ieşire este cel al Elveţiei, care a decis să deschidă economia în trei paşi, o abordare prudentă, onestă şi, cred, inteligentă. Paşii doi şi trei sunt condiţionaţi strict de evoluţia pandemiei. Sigur, viitorul va dovedi cine a avut dreptate şi cine nu. Dar, pe când la unii ideologia ţine loc de strategie, la elveţieni planul a fost cel mai bine sintetizat de către unul dintre consilierii lor federali, Alain Berset: “economia va fi repornită cât de repede se va putea şi, în acelaşi timp, cât de lent va fi nevoie”.

4 thoughts on “Cum repornim

  1. Iarta-ma dar daca tot ce spui ca nu stim e adevarat atunci ce stim este fals! Cine si pe ce baza a spus ca izolarea, ma rog parodia asta de izolare e benefica intr-un fel?
    Pe de alta parte eu si milioane de altii nu am incetat niciodata munca! Nimeni din familia mea nu s-a imbolnavit (unul a fost pozitiv daca chiar o fi fost) nimeri din anturaj, nimeni cunoscut! Toti am lucrat tot timpul! Izolarea la noi o natiune de peste 80 de milioane inseamna fara fotbal, cinema, restaurante…Cu paduri, cu parcuri cu plimbari, cu cumparaturi zilnice, samd.
    In Germania am trecut de varf? Sigur nu din izolare!

    Liked by 1 person

    1. Poti sa contesti, daca vrei, dar ceea ce a aplatizat curba aia de imbolnaviri de care se vorbeste la televizor a fost tocmai faptul ca nu ne-am mai dus la meci, la meeting, la petreceri, la frizer. A ajutat ca peste tot s-au luat masuri de distantare sociala. Si eu am muncit, toata perioada, dar de acasa. Cei ce s-au oprit sunt cei din domeniile in care contactul direct este inevitabil. Si cu domeniile astea trebuie sa fim prudenti cand repornim.
      Oricare a fost experienta noastra – a mea, a colegilor mei, a ta – nu o pot da drept relevanta pentru simplul motiv ca nu e. Spune-le celor din Bergamo sau din Alsacia sau din New York ce crezi tu despre izolare, teama si pericolul virusului…

      Like

  2. Eu cred că de fapt nu ştie nimeni nimic. Virusul ăsta nu va dispărea în 1 iunie fix, dacă până atunci va fi starea de urgenţă. Sigur, se va ţine cont de numărul de cazuri, de o eventuală diminuare. Dar dacă se va spune că din 1 iunie va fi liber la ieşiri, nu va fi oare o explozie de cazuri? Că mă gândesc că vor fi mulţi care vor năvăli în malluri, la grătare, la filme, în cluburi…
    Economia e vitală, ştiu. Dar am impresia că treaba asta cu răspândirea, cu efectele, cu simptomele e fără răspuns până şi-n rândul celor care în mod normal ar cam avea habar.
    Şi eu cred că e o măsură foarte bună asta cu izolarea.

    Liked by 1 person

    1. Asta cred si eu. Si de-aia spun ca un plan de iesire, daca n-avem de-ales, trebuie sa fie un pic mai sofisticat si mai inteligent decat “Hai, bai, la munca! Voi primii!”. Trebuie sa se bazeze pe date, recomandari, modele stiintifice si fix asta nu prea vad. Nici macar un cat de mic interes pentru ele. Mi-e teama ca asta ne face sa mergem cu capul inainte, buluc, la mall – si o s-o luam de la capat ca statu-n casa… Bine, nu toti… Scuze, nu m-am putut sa nu repet gluma asta sinistra. 🙂

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s