Joker

jokerJoker e un film făcut să şocheze şi să provoace. O hiperbolă grotescă a unei lumi care-şi pierde minţile dar pe care o recunoşti totuşi, sub tuşele groase de vopsea, ca fiind a noastră. Un protest fără îndoială, însă unul care refuză să-şi asume sau să se lase atras în capcana vreunei ideologii. Şi exact asta îl transformă în ţinta perfectă a tuturor ideologiilor lumii ăsteia, căci dinspre cei ce privesc prin dioptriile şi filtrele propriilor credinţe nestrămutate vin şi cele mai vehemente critici. Cum că filmul nu-i destul sau, din contră, e prea mult. Că nu se încadrează în genul comic-book-movies, cu avengerii şi poveştile lor infantile şi confortabile. Că este o producţie reacţionară de sorginte comunistă care îndeamnă la revoltă. Că încurajează iresponsabil violenţa ca act de dreptate socială sau doar o justifică drept consecinţă a unei boli psihice. Că interpretarea incredibilă a lui Joaquin Phoenix reabilitează, justifică şi încearcă şă transforme călăul în victimă. Că ideea de credinţă lipseşte cu desăvârşire în timp ce filmul nu are curajul de a-şi asuma un mesaj. 

Mesajul este acolo, doar că puţini vor să-l vadă. Este strigătul unei societăţi care se dezintegrează, un malaxor imens în care sunt prinşi laolaltă săraci, bogaţi, canalii, criminali, suferinzi, nebuni. Şi cei ce reuşesc să-şi păstreze busola. Râsul grotesc al lui Joker este, în acelaşi timp, protestul şi urletul după ajutor al unui om căruia i se refuză cu răutate orice semn de bunăvoinţă. Din partea semenilor şi din partea unui stat disfuncţional şi crud care nu dă doi bani pe cei ca el. Nişte clovni, cum zicea bogătaşul din film. Cei rămaşi în urmăThe deplorables. Pentru oamenii aceştia perspectivele sunt complet limitate de presiunea imensă sub care trăiesc şi împotriva căreia nu găsesc resurse de nicăieri. Şi când urletul acela bolnav încetează tot ce rămâne e doza zilnică de Xanax. Şi pistolul încărcat, îndreptat spre propria tâmplă sau spre alţii.

Credeam că Parasite nu a avut rival anul ăsta. Dar am văzut Joker şi nu mai sunt atât de sigur.

12 thoughts on “Joker

    1. Sunt multe motive in filmul asta care sa te faca sa-l abandonezi. Multe si sa te faca sa te uiti pana la sfarsit. Cum spuneam, aproape ca fiecare il vede diferit, in functie de credinte, sensibilitati, preferinte.

      Like

      1. De obicei cedez in caz de blasfemie (nu am mai vazut un film romanesc de f. multi ani (cu exceptia unuia) din cauza injuraturilor de cele sfinte), cand o scena erotica devine porno, sau cand apar homosexuali de dragul de a avea filmul si asa ceva!

        Like

      2. Cum spuneam, nu l-am vazut…. Dar ce spui tu pare sa fie o lipsa de iubire caracteristica lumii de azi, mie in primul rand si nu o blasfemie in sensul direct al termenuĺui. Desigur lipsa de iubire PENTRU UN CREȘTIN este o blasfemie pentru ca e prunca si fundament al credintei sale!

        Like

      1. Tare filmul, e cu limita aia dintre artă perfectă și crimă ordinară, pînă unde poți să scuzi și să mergi. Și e super regizat 🙂

        Like

    1. Buna, Catherine!â

      Fara discutie, dur film. A doua jumatate a fost chair mult mai grea. Posibil ca pana la final sa nu-ti mai fi fost mila de el. Dar asta n-ar fi facut filmul mai usor de privit.

      Like

Leave a comment