–Oh, for goodness’ sake, you have to see this! Tonul colegei mele nu prevesteşte nimic bun, are ceva din exasperarea cu care reacţionează când citeşte ştirile de-acasă, despre Brexit. Numai ce-am aflat că doamna Viorica a intrat în turul doi aşa că nu văd ce altceva m-ar putea impresiona din foiletonul brexitului. Mă ridic, totuşi, de la birou să văd ce se-ntâmplă. E în faţa ferestrelor largi care dau spre gară. Ceva se petrece acolo afară. Mă apropii prudent, căci acum câteva săptămâni a fost un accident oribil şi chiar n-am chef să mai văd aşa ceva. Dar gara pare adormită, nu sunt trenuri şi aproape că nici pasageri pe peroane. Colega mea îmi arată cu degetul parcarea de sub geamurile firmei, privind cu faţa uşor întoarsă spre mine, de parcă ar ţinti un gândac scârbos. Pe unul dintre locurile de parcare sunt împrăştiate nişte gunoaie. Asta e, într-adevăr, ceva neobisnuit pe aici! Recunosc ambalajul roşu din carton al cartofilor prăjiti de la McDonalds, iar un metru mai încolo e împrăştiat şi restul meniului: cutia prismatica a unui bigmac, un pahar de plastic şi probabil nişte şerveţele. Cineva şi-a aruncat resturile în parcare, probabil direct din maşină. Asta chiar că nu e normal pe aici! Englezoaica îmi mărturiseşte jenat-revoltată că asta e o chestie frecventă în UK, mai ales în intersecţii sau în preajma joncţiunilor de autostradă, unde maşinile încetinesc. Concluzionează trist că în ţara ei nu e la fel de curat, lucru care i se pare mult mai evident de când lucrează în Elveţia. Înghit în sec şi nu zic nimic de România sau despre propriile mele constatări, de fiecare dată când ajung acasă. Se uită lung la mine şi înţeleg că nici nu-i nevoie să zic ceva… Păi dacă nici noi, românii, n-avem o imagine bună în UK, apăi cine să mai aibă…
…
–Oh, my God, you have to see this! Iaaar?!?! Acum ce s-o mai fi întâmplat? Tonul e la fel de imperativ, deşi parcă un pic diferit de cel de-acum jumătate de oră. Mă ridic din nou şi-o văd tot la geam, arătând consternată cu degetul în aceeaşi direcţie ca mai devreme. Mă aproprii prudent şi-arunc o privire afară. Jos, în parcare, e curat lună.
În afară de talentul descriptiv, n-ar fi trebuit să fie niște mici evenimente nici primul, nici al doilea; de fapt, logic că al doilea nici n-ar fi existat dacă nu era primul.
Sper c-am fost limpede la ora asta 🙂
LikeLiked by 2 people
Mai sunt cazuri, in unele tari, cand se intampla doar primul, nu si al doilea. Aici m-a (ne-a) surprins rapiditatea interventiei, tocmai datorita raritatii evenimentului initial. O fi fost, totusi, o intamplare. Asa se nasc legendele urbane.
LikeLike
Oh, my God, di ce m-ai întristat? E cod galben de vânt acum, aici. Cred că îţi cam imaginezi cum zboară de toate… Ce-ar zice oare colega ta dacă s-ar uita pe geam? 😦
LikeLiked by 2 people
Poate ar deveni nostalgica, s-ar simti ca acasa. Cam ca printul Charles in Viscri. 🙂
LikeLiked by 1 person