Solopol mareÎncă nu e 8 şi soarele mi se topeşte deja în creştetul capului. Văd cum, la câteva zeci de metri mai în faţă, aleea largă care urmăreşte linia plajei se înfundă într-un imens hotel construit direct pe o stîncă de pe malul mării. N-am de-ales, ies în dreapta, pe şosea, şi văd un deal impresionant în faţa mea, tot ce-ţi poţi dori când alergi la aproape 30 de grade. Traversez şoseaua, crezând că trotuarul celălalt e mai ferit, dar terasele au umbrelele strânse. Soarele mă urmăreşte nemilos încercând, de data asta, să-mi lipească adidaşii în asfalt. Aaa… Shit! Nu e numai soarele! Un miros neplăcut pe care îl cunosc foarte bine (din alte vremuri) îmi inundă creierul cu viteza cu care plămânii mei cer tot mai mult oxigen ca să facă faţă dealului.  Mâzga lipicioasă de pe jos e de la  berea vărsată pe trotuare peste noapte. Câteva sute de metri mai încolo trei perechi de tineri până-n 20 de ani zac pe teresa de la McDonalds. Două dintre fete încă dorm cu capul prăbuşit pe spate, chircite între spătarele scaunelor metalice. Ceilalţi par să fi iniţializat deja procesul dureros de trezire care probabil se va termina undeva spre prânz, după multă cafea, ibuprofene şi, eventual, încă o bere. Din direcţia opusă se târăsc două domnişoare foarte blonde, foarte obosite şi foarte, foarte decoltate. Dressed to kill, şi-or fi zis ele aseară, dar acum arată ca după o noapte grea. E aproape 8 dimineaţa, deci e posibil să fi marcat, la fel cum e posibil să nu-şi mai aducă aminte. Alerg prin Magaluf, staţiunea preferată a turiştilor britanici din Mallorca.

…..

Noi am ales un hotel din Palma Nova, între Palma şi Magaluf, după ce am fost sfătuiţi să stăm, cumva, între “nemţii care iubesc să stea în curul gol pe plajă şi englezii care iubesc să-şi toarne bere-n cap până dimineaţa”. Stereotipurile au rămas, în cea mai mare parte, stereotipuri. Slavă Domnului, n-am văzut niciun cur gol de neamţ iar singura experienţă cu englezi beţi e cea de mai sus, într-o duminică dimineaţă. Hotelul în care am stat oferea şampanie la micul dejun, o extravaganţă ciudată, dar n-am văzut foarte mulţi amatori, deşi cei mai mulţi clienţi erau englezi.

…..

Mallorca a urcat imediat în topul plajelor mele preferate. Marea e incredibilă, plajele sunt superbe, spaniolii ştiu să fie primitori într-un mod care te cucereşte iremediabil, oraşul Palma e fascinant, cu atmosfera aceea de vechi port care ascunde poveştile piraţilor din alte vremuri, cu energia amestecului de oameni de pretutindeni, cu aglomeraţia care te implică fără să te copleşească. În plus, serviciile publice, de la aeroport şi până la curăţenia zilnică, sunt impecabile. Impresionant ce au putut să facă dintr-o insulă pietroasă, acoperită de pini piperniciţi, măslini şi câţiva leandri.

…..

Cred c-aş putea să mă obişnuiesc cu ritmul ăsta zilnic de jogging-plajă-citit-înot-prânz-siestă-citit-plajă-plimbare-cină-citit-somn pentru o perioadă mult mai mare de o săptămână.

…..

Cam la vremea cînd ai reînvăţat să nu te mai trezeşti peste noapte gândindu-te la chestii, să mănânci doar când ţi-e foame, când ţi se reglează digestia şi nu te mai doare nimic, când nu te mai simţi vinovat pentru siesta aia zilnică de un sfert de oră, când nu te-ai mai uitat pe mailurile de serviciu de-o săptămână şi parcă nu-ţi mai aduci aminte parola laptopului de la birou, când aproape că ai putea spune că eşti fericit… auzi lângă tine o frântură de conversaţie telefonică, cineva zice “nu mai găseşti pe nimeni acum pentru că e deja vineri după-amiază” şi brusc îţi simţi sufletul în gât şi panica pune rapid stăpânire pe tine. “Vineri!?!?!? E vineri deja!?!?!?”

Abia începusei să trăieşti de-adevăratelea şi-acum deja trebuie să te întorci.