Swiss Army

A devenit deja tradițional să merg în fiecare an la marea acțiune de lichidare de stocuri a armatei elvețiene, căci niciodată n-are omul în casă suficiente lanterne, bricege multifuncționale sau bocanci militari. Am rezistat cu brio, ca de obicei, tentației de a cumpăra străchini, oale, ulcele, căni de tablă, cazane și polonice de popotă, biciclete noi dar vechi de 50 de ani, vechi telefoane cu fir, harnașament de călărie, echipamente de transmisiuni, alpinism, ski, parașutism sau lunetism, încălțăminte și îmbrăcăminte militară de toate soiurile, scule și unelte, generatoare electrice, toate felurile imaginabile de genți și rucsacuri apărute în ultimii 100 de ani, instrumentar chirurgical, multe alte chestii de spital de campanie și câte și mai câte. Unele mai noi dar și multe obiecte vechi, pentru colecționari.

Cănd ajunsesem deja aproape de ieșire și mă bucuram c-am scăpat ieftin, doar cu o lanternă și-un tricou kaki cu emblema “Swiss Army” pe umăr, am dat peste asta:

Evident că nu am putut rezista tentației așa că am luat și eu cât am putut din metrul cub de ciocolată și uite-așa m-am întors acasă cu o mică rezervă de vreo 10 mii de calorii. Dar ce calorii… Ce calorii… Pot să depun mărturie că ciocolata lor de armată este, în primul și-n primul rând, ciocolată elvețiană. Nici nu încerc să-mi imaginez cam câtă fasole trebuia să mănânci, pe vremea stagiului meu militar în armata română, ca să ajungi la 10 mii de calorii.

Ca să vezi chestie – dacă nici oamenii ăștia din armata elvețiană nu știu ce-i important în viață apăi cine să știe – la casă am mai primit o lanternă, cadou…  Am vreo șase acum, sunt pregătit. De șase ani aștept să se ia lumina…