Maaaamă!

Asta a fost reacția standard a multora dintre românii veniți astăzi să-și facă datoria de cetățeni, după ce au dat ochii cu coada care se întindea mult, la deal, pornind din poarta  ambasadei României la Berna. O dubă a poliției elvețiene, cu girofarurile pornite, era parcată în fața cozii, pentru a le semnala situația neobișnuită mașinilor care veneau din vale. Motiv pentru ocupanții autoturismelor să încetinească și să ne privească curioși, cam cum se uită unii atunci când trec pe lângă un accident cu victimele întinse pe trotuar. Deși în acest elegant cartier al Bernei sunt practic ambasade aliniate una după alta, deși multe sunt ale unor state membre UE, deci și ei au alegeri pentru parlamentul european, numai în fața ambasadei României e coadă. Motiv pentru elvețienii care treceau pe lână noi dacă nu să ne compătimească măcar să constate competența administrativă a guvernului României, altfel foarte sensibil la imaginea noastră în lume.

La coadă fiind, mi-am adus aminte cu amărăciune refrenul unui cântecel lansat de Divertis, pe 19 Mai 1990, o zi înainte de primele alegeri “libere” din duminica orbului. A fost ultimul meeting de protest al studenților din Regie, care s-a transformat spre seară într-un fel de petrecere câmpenească în fața fostei cofetării a campusului, cu toată lumea cântând, la unison:

“Urna e gata, oricând poți vota,

La 20 Mai să-ți bagi votu-n ea!”

Se dovedește astăzi că nici asta cu băgatu’ nu mai e o chestie atât de ușoară…