“Ce față de român are tipul ăsta!”. Nu știu de unde mi-a venit în minte chestia asta uitându-mă la tânărul care așteaptă în fața cinematografului Rex, la Bienne. Se uită cu privirea pierdută la parcometrul înfipt la marginea trotuarului. Trebuie să mă abțin să mai pretind că pot recunoaște români pe stradă, e o tâmpenie, ar putea fi la fel de bine elvețian sau orice altceva – mai ales la Bienne, unde trăiesc atât de mulți oameni veniți de peste tot.

Întorc capul spre stânga, o tipă se apropie de noi scormonind într-un portmoneu negru din piele. Își ridică privirea, uitându-se parcă prin mine: “Am numai de-ăstea de 5 bani, nu sunt bune pentru aparatul ăsta”.