Ce dracu are bancomatu’ ăsta? A treia oară când încerc să bag cardul și nu mi-l ia! Aaaa… fff… da… poate dacă aș încerca cu un card bancar și nu cu unul de parcare, din carton, ar merge. Da, normal că merge… Bine că nu l-a luat pe ălălalt că rămâneam cu mașina blocată, costa scump și trebuia să mă maimuțăresc în germană, nici nu știu care ar fi fost cea mai nașpa chestie. Sunt varză…
Încearcă să te concentrezi un pic, ce naiba, ai greșit pin-ul! Cum naiba să greșesc pin-ul? A doua oară? Da, încă o dată. Focus! Bip, bip, bip… stop, ăsta nu e pin-ul de la card, e de la ușa de la intrare. Chiar sunt varză… Vânzătoarea e un monument de răbdare deși mai sunt vreo trei persoane care așteaptă în spatele meu și doar vreo 10 minute până se închide. Zâmbește înțelegător, poate mă știe de client fidel sau poate doar a mai văzut de-ăștia cu mintea vraiște care-și amestecă pin-urile, mai ales la ora asta.
Era ziua de sală. Ce sală, frate, mi-e somn rău și mor de foame. În loc să plec la șase jumate, ora limită până la care sala aflată la 50 de kilometri distanță e încă o opțiune, am stat să termin o chestie urgentă (de parcă ar fi ceva care n-are legătură cu viața ta ne-urgent pe lumea asta) și m-am trezit că ies din parcare la șapte și. Adio, sală! Poate mâine. În seara asta vreau doar un pahar de vin, poate două, OK… maxim trei. Vreau să nu se ciocnească nimeni cu nimeni pe autostradă că altfel nu mai ajung, să nu mă provoace nimeni pe șosea până-n Bienne pentru că oricât de obosit aș fi nu pot să rezist, să nu mă întâlnesc cu vecinii în lift, să nu vrea cineva ceva de la mine, să nu trebuiască să-mi fac de mâncare sau să adun, aranjez, curăț, pregătesc chestii. Aș vrea, în schimb, să scriu ceva ce e deja acolo, undeva, în mintea care amestecă pin-uri, mereu vreau asta dar știu că nu o să se întâmple în seara asta, sper doar că ceva-ul va rezista până mâine sau până-n weekend. Tot ce pot e să deschid un post nou cu două rânduri aiurea care sper să-mi spună mâine ce-aș fi spus dac-aș fi fost în stare să spun ceva astăzi. E ciorna numărul 32.
32-ul a avut noroc, presupunând c-ați ajuns până aici.
APort 
Şi dacă nu mâine, poimâine 😀
Eu încurc cardurile: ăla de farmacie cu ăla de la bancă, ăla de zumba cu ăla de farmacie. Bine că numai la bancă e cu pin.
LikeLiked by 1 person
Aproape intotdeauna e poimaine, dupa o zi ca aia… 🙂
LikeLiked by 1 person
Am ajuns!
Oricand e posibil, folosesc contactless cardul (suna aiurea sa spun ca folosesc fara contact cardul). Bine, cand suma e mare, mi se cere pin-ul, dar asta e bine pentru ca exersand din cand in cand ai sanse mai mari sa nu il uiti. Acum vreo doua zile s-a intamplat sa uit sa transfer niste bani dintr-un cont in altul, iar la casa am apelat rapid la internet banking cu ajutorul telefonului. Noroc ca in Romania avem serviciul asta foarte rapid (cel invidiat si de americani, remember?). Deoarece cardurile de fidelitate le tin separat de cele de cele bancare, se intampla sa le mai incurc pe primele, dar doamnele de la casa ma fac atent, ca, deh, nu prea sunt…
LikeLike
Nu folosesc internet banking pe mobil pentru ca ar trebui sa ma car cu ochelarii dupa mine tot timpul. Deh, varsta… Plus ca internetul aici e destul de ciudat, de exemplu nu ai acoperire in supermarket-uri intotdeauna sau se misca incet. In plus, mi-am simplificat viata la maxim. Nu am nici un card de fidelitate.
LikeLiked by 1 person
Eu port o pereche mereu in geanta, dar am constatat ca nu am decat rar nevoie de ei… In plus, am setat o marime mai mare (dar nu cea mai mare) pentru font. Da, viteza si acoperirea pot reprezenta o problema in anumite situatii. Multi se feresc sa plateasca cu cardul in mod contactless, ba chiar refuza un astfel de card. In fine, fiecare se protejaza cum crede ca e mai bine. Cred ca daca ti-ai lua un abonament din Romania, ai avea suficient trafic de net in roaming in Elvetia. Net si minute multe… Cred ca ai obtine un abonament bun cu pret sub un abonament similar din tara cantoanelor.
LikeLiked by 1 person
Nu mi-au dat card contactless de la inceput si tot aman sa cer unul, mai mult de lene.
Tot de lene n-am carat niciodata doua telefoane dupa mine.
LikeLiked by 1 person
Daca ai doua cartele, exista telefoane dual sim (din ce in ce mai populare).
Eu sunt conservator declarat (in anumite privinte), dar nu pot sa nu apreciez avantajele cardurilor contactless, a serviciilor mobile banking si a celor de telefonie mobila cu net (4G sau LTE) inclus (de preferat cati mai multi GB). Cu astfel de servicii ai toate sansele sa te perfectionezi si sa devii… si mai lenes! :-))
LikeLiked by 1 person
Maica-mea are o agenda cu toate numerele de telefon scrise in ea. Nu are numerele si in agenda telefonului, dar recunoaste numerele, le stie pe de rost, asa ca n-are nevoie. Cand suna pe cineva tasteaza numarul, desi poate e ultimul numar cu care a vorbit. Eu sunt undeva pe drum, in aceeasi directie, doar ca zic ca vreau sa-mi simplific viata.
LikeLiked by 1 person
Succes!
LikeLike
La un abonament de 15 euro Vf Ro, avem urmatorul sms primit la intrarea in Elvetia:
Ai roaming pe zi (asta e o optiune inclusa in abonament), comunici fara griji in Elvetia. Platesti 0.00 EUR/zi (TVA incl.) Tarife (EUR/min. cu TVA): apel EU 0.05, apel primit 0.05, SMS EU 0.05, internet 0.05 EUR/MB TVA inclus.
LikeLike
Ești fericit, împlinit, împăcat ? Te întreb pentru că nu cred că știm să atingem armonia ( oricâtă Cunoaștere am avea / dabandi), simt că te întrebi cum ai vrea, cum ar fi firesc să arate viața astfel încât să te simți pe deplin Viu și împlinit . Cred că avem setate mult prea multe “trebuie” în viața, nu i așa ? Ești mai fericit acolo în Elveția decât aici ?
LikeLiked by 1 person
E mult mai simplu sa traiesti aici. Toate sunt acolo unde trebuie sa fie, cand trebuie sa fie. Regulile si valorile sunt respectate, fara exceptie. Lumea e amabila, esti tratat corect si cu respect. Dar sa stai departe de casa nu e simplu, esti permanent cu sufletul si-n partea cealalta. Imi lipsesc prietenii, familia, locurile. In fine, in general e bine dar bine mi-era si acasa. Grea intrebare…. 🙂
LikeLiked by 1 person