De dimineață, la Radio Elveția Actualități, a fost un reportaj despre înființarea primei școli elvețiene de imami. Deși funcționează pe lângă Universitatea din Geneva, este mai degrabă o școală de meserii, o profesională – în sensul cel mai elvețian al noțiunii – decât o instituție de învățământ superior. Nu m-am mirat foarte tare la auzul veștii. Să fii preot al unui cult religios aici presupune să primești o autorizație de la o instituție federală. În ultimii ani elvețienii s-au confruntat cu un val de imami veniți de aiurea, fără pregătire și, destul de des, având drept scop nu propovăduirea învățăturilor Coranului ci împrăștierea intoleranței și extremismului religios ca mijloace de propagandă și putere politică. Asa că au expulzat vreo câțiva și au cazat alți câțiva, ce nu puteau fi expulzați, în chiliile speciale de la mănăstirea ministerului lor de interne. Dar ca să fie cu un pas înaintea evenimentelor, așa cum șade bine unor autorități responsabile, s-au decis să preia controlul asupra sistemului de invățământ.

Înființarea școlii a fost făcută după consultarea largă și cu acordul minorității musulmane care trăiește în Elveția (în jur de 5% din populație), îngrijorată de curentul antimusulman în creștere și direct interesată să mențină elementele extremiste în afara comunității. Școala, așa cum era de așteptat, pare să fie treabă serioasă, printre cursurile care se predau aspiranților la statutul de preot musulman elvețian figurând filozofia, dreptul, cultura și civilizația Elveției, etica și chiar un curs critic asupra religiei musulmane – asta pe langă, evident, cursurile standard de religie. Singura problemă e că după absolvire imamii și muezinii nu vor putea să se urce-n minaret pentru tradiționala chemare la rugăciune a credincioșilor deoarece acum câțiva ani elvețienii au respins prin referendum construirea de minarete. Nu c-ar mai fi nevoie, câtă vreme un studiu federal recent a revelat că, în ciuda stereotipurilor prezente și în societatea elvețiană, marea majoritate a musulmanilor din Elveția duc o viață laică, nefiind interesați de religie și de cutumele ei iar procentul credincioșilor practicanți este în scădere, oarecum în același ritm cu scăderea credincioșilor care se declară creștini, ceea ce ar trebui să fie un semn de întrebare pentru elevii de astăzi ai școlii de imami. Un tânăr care trăiește în Elveția și are de ales între profesionala de orologerie și cea de religie musulmană ar trebui să se gândească de două ori înainte să decidă calea cea mai bună pentru viitorul lui.