DSC_2371

Muzeul Rodin, Paris

Mi-a luat ceva să-mi dau seama. Ceva era diferit, am simțit asta de cum am intrat în sală. Inițial am crezut că așa e miercurea, o zi în care nu merg de obicei. Doar că ieri am plecat mai târziu din birou și m-am luptat cu gândul de a renunța la antrenament tot drumul pentru că eram obosit și, când credeam c-am învins, ultimul semafor s-a făcut roșu chiar înaintea mea și, fir-ar al naibii, când s-a făcut verde, în loc să fac stânga spre parcarea sălii, am ținut drept. Și-aia a fost…

Deci ce naiba-i diferit în seara asta? Parcă nu-i așa de aglomerat – dar asta-i normal pentru mijlocul lui Februarie – entuziasmul rezoluțiilor din noaptea de Revelion s-a mai topit, în contrast cu centurile de slăninuță de pe six pack-uri sau poate tocmai de-aia. Parcă lipsește un pic din energia obișnuită. Nici măcar în zona hardcore tensiunea nu e aceeași. Oglinzile ce acoperă pereții reflectă astăzi niște Arnolzi mai mici, niște Vindieseli mai piperniciți.

Și așa realizez, brusc, ce lipsește. Cum naiba nu mi-am dat seama din prima? Sala e plină de bărbați, în fine, băieți, bărbați… masculi. Cu vreo două excepții, nu există femei. Blondina de la recepție e în timpul orelor de program iar tipa super-mușchiuloasă din fundul sălii e posibil să nu fie totuși o excepție. Nu găsesc o altă explicație decât faptul că azi e Valentine’s Day, dar în cazul ăsta ceva e complet în neregulă. De ce ele sunt, probabil, la întâlniri romantice pe când toți tipii ăia care trag de fiare în fiecare seară, Rodini sculptându-și cu migală propriul trup, se admiră singuri în oglinzile sălii? Oare bodybuilding-ul, antrenamentul de fitness, le ajută doar pe fete să-și găsească dragostea? Oare sunt pe cale să descopăr ceva ce ar putea fi cea mai mare dezamăgire a multor generații de ridicători de fiare? Atâția tineri talentați au fost momiți să renunțe la pasiunea vieții lor – fotbalul – au renunțat la hotdogi, cartofi prăjiți și gogoși pentru a-și găsi mai ușor iubirea/iubirile, doar ca să descopere în seara de Valentine că totul a fost în van? Că nu ajută? Sau că nu e de ajuns?!?!?!

Blonda de la recepție schimbă ochiade insistente cu unul dintre tipii care pedalează agale pe o bicicletă staționară de lângă intrare, încearcând să-și conserve energia, căci mai sunt două ore până la ora închiderii și pare decis să n-o lase pe blondă să plece singură acasă. În fund, culturista de competiție mai adaugă două discuri pe bara cu care face genoflexiuni. La aparatul din dreapta mea un tip își zâmbește satisfăcut și senzual în oglindă, cu fața lui de mare cuceritor, pieptul umflat și mâinile depărtate de trup ca niște aripi. Gata de zbor.