M-am expus pentru cinci zile mediului televizual din România, cu posturile lui pestrițe și pline cu de toate. Câteva zile să mai fi stat și învățam turcește. Chiar mă gândeam că pe vremuri, prin ’90, românii începuseră să rupă un pic pe italienește sub influența posturilor tv ale lui Berlusconi, cele mai urmărite la vremea aia (după TVR-ul fesenist). Încurajați de afinitățile de limbă proaspăt redescoperite, românii au început să viziteze Italia la ea acasă. Înapoi a mai venit doar Răducioiu, și el puternic lovit în accent. Cam prin anii 2000 a venit vremea spaniolei cu ale sale zeci de telenovele sud-americane. Și-așa au ajuns românii în Spania cu un bagaj rezonabil de cuvinte spaniolești. Nici ei nu prea au mai venit înapoi. Eeei, și ca să ajung la ce vreau să zic, pe unde am zapat zilele astea am tot dat de seriale turcești (se numesc și astea în vreun fel anume?). Am înțeles că Suleyman ar fi fost urmărit atent chiar de către sultanul PSD-ului și al Teleormanului, direct din haremul cu cadâne de la școala din Videle. Să urmeze oare un exod al românilor în Turcia? Dac-ar pleca doar fanii lui Suleyman care oftează și după marele voievod născut la Scornicești până la urmă n-ar fi chiar rău, ar avea șansa să experimenteze un pic și modul în care Erdogan se luptă cu Soros, statul paralel turc și multinaționalele hrăpărețe. Dar tare mi-e mie că or să dea repede fuguța înapoi, oricâtă turcă ar deprinde pe malul Bosforului.

În rest, ce am mai constatat e că au dispărut Maria Ciobanu și Irina Loghin dar muzica populară e totuși în mare ofensivă, mai ales într-un an aniversar, în care întoarcerea obsesivă la tradiții și înaintarea cu ochii în oglinda retrovizoare se impun ca dovezi de patriotism. O nouă generație de etnologi pare să fi îmbrăcat ia și ițarii pentru a umple un pic din pauzele dintre două episoade de Coban Yildizi (alias Steaua sufletului). Ba chiar i-am vazut și pe doi dintre cei mai importanți oameni ai statului român purtându-și cu mândrie straiul tradițional (deși n-au cântat nimic, că n-aveau partitura în programul de guvernare și după ureche nu se face). Apropos de cei doi, bancurile românești se pare că au urcat la un alt nivel de rafinament, inaccesibil mie. Speram să plec și eu cu ceva noutăți, că elvețienii sunt varză la capitolul ăsta. Când colo, am auzit un singur banc pe care nu prea l-am înțeles. Prea criptat, prea sofisticat…. Cineva zice Vasilica și toată lumea se prăpădește de râs.

Despre multele posturi propagandistice de știri nimic funny de zis. Trec mai departe ca să nu vă pierd și pe cei câțiva care-ați ajuns până aici cu articolul.

Am văzut și că încă mai există vraci, vindecători, naturiști și descântători care fac inutilă întreaga tagmă a lui Hipocrate, cu miile ei de ani de chipurile evoluție. Și acolo unde vracii nu pot rezolva problema cu descântece, vrăji, meditație, rugăciune, abstinență și/sau extract de traista ciobanului atunci oricine știe, din reclame, că se poate baza pe Hemorzomul de hemoroizi, Baneocinul pentru răni, Fortifikatul forte, Slaboficatul slim, Inocellul și Essentialul forte pentru ficat, Gerovitalul pentru tinerețe fără bătrânețe, Quixx protectul  si Celadrinul bune probabil și ele la ceva, Sennalaxul de constipație, Aspacardinul, Q10 dualul și Aspenterul pentru inimă, Proxelanul de prostată, Dygenzimul și Eubioticul de digestie, Korillul de colesterol, Tantumul verde, Gripovitul, Panadolul, Ibusinusul, Padudenul, Fervexul, Salviaseptul spay și Septoleteul forte de răceală și gripă, Maxi magul și Biolectra magnesiumul evident pentru magneziu, Intimo helpul n-am vrut să știu exact pentru ce, Anaftinul baby probabil pentru copii, Vedixin maxul ca să-l vezi mai bine pe Suleyman, Neumarktul, Ciucul, Ursusul și Timișoreana ca panacee, Supramaxul de articulații, Voltarenul forte, Nalgesinul, Antinevralgicul și Helixul original cu pulbere de melc (!!!) si boswellia serrata pentru dureri de tot soiul**. Pe toate (mai puțin pe Arșinel, o mare pierdere pentru cultura farmaceutică românească) le gasești la Farmacia inimii, Catenaaa….

Ufff… unde-i stewardesa aia, am nevoie de-un pahar de vin după maratonul ăsta prin lumea big pharma, așa cum e ea reflectată la posturile tv românești. Și de o perioadă de timp departe de televizor. Aaaa, chiar, n-am văzut reclame la medicamente, de fapt suplimente alimentare, pardon, pentru oameni cu probleme psihice. Probabil că ori nu suferă nimeni de așa ceva ori bariera de intrare pe segmentul ăsta de piață e prea mare datorită, evident, vinului din bolta de la țară.

Multă sănătate la toată lumea! Și noroc!

 

**Chimicalele de mai sus au fost culese cam în 3 ore de plimbat de pe un post pe altul, din reclamă în reclamă.