Blue Jay*

“Blue Jay” e un vechi restaurant unde obișnuiau să meargă împreună. A rămas neschimbat de atunci iar cafeaua e tot proastă. Orașul tinereții lor, în care s-au întors de curând, e la fel, poate puțin decrepit, dar ochii au îmbătrânit un pic, suficient cât să nu mai observe diferența. Bătrânul proprietar al magazinului de unde le plăcea să-și cumpere beri făcute-n lumea largă este, și el, neschimbat. Vreo  câteva din mărcile “lor” de bere au dispărut dar bombonelele colorate sunt încă acolo, lângă bătrâna casă de marcat. Vechea casă a părinților lui, acum nelocuită, e gata să-i transporte 20 de ani în timp. Ea îmbracă un tricou vechi – tricoul acela, el găsește pe undeva No more “I love yous“, vechiul CD al lui Annie Lennox, simt fluturi dansând împreună cu ei și pentru o noapte povestea lor de dragoste reîncepe, ca un joc,  de unde a fost întreruptă, doar pentru a le arăta, pentru o clipă, ce lucru magic au trăit, ce ar fi putut să fie viața lor împreună și cât de puțin a lipsit să se întâmple. Au pierdut totul și nimic nu se mai poate repara, deși pasiunea e încă vie.

O poveste frumoasă, filmată în alb și negru, despre o iubire ce vine din trecut și se întoarce acolo, după ce a atins, doar pentru o clipă, realitatea. O poveste ce te invită la aduceri aminte despre propriile tale amintiri alb-negru.

*Am văzut Blue Jay pe Netflix-ul din Elveția, sper să fie difuzat în toată rețeaua lor, inclusiv în România.