O bătălie politică extrem de importantă are loc astăzi în SUA. Motivul – alegeri în Alabama pentru un loc în Senatul Statelor Unite, după ce fostul titular al postului, republicanul Jeff Sessions, a fost numit de Trump în funcția de procuror general. Pentru republicani și pentru Donald Trump este o luptă în care sunt dispuși să plătească orice preț pentru locul din senat care consolidează o majoritate fragilă. Pentru ceilalți, este o luptă pentru salvarea sufletului moral al politicii americane sau chiar al Americii, ca societate. Și mai departe, dincolo de asta, o luptă pentru ca America să se întoarcă la statutul de putere morală, model de democrație și de societate bazată pe valori de la care nu se face rabat pentru interese mărunte de orice fel.

Mărul discordiei îl reprezintă Roy Moore, candidatul republican, acuzat imediat după începerea campaniei electorale de abuzuri sexuale împotriva unor fete care, la vremea respectivă, la sfârșitul anilor 70, aveau între 14 și 18 ani. Acuzațiile au fost imediat catalogate de către campania lui Moore ca fiind motivate politic, dovadă apariția lor chiar în timpul campaniei. Adevărul este că ele vin, evident, în contextul general al mișcării #metoo care a demascat nenumărate abuzuri sexuale atât în Statele Unite cât și în alte părți ale lumii. În cazul lui Ray Moore mărturiile sunt numeroase și diverse, unele dintre ele susținute de martori sau chiar dovezi scrise. Sigur că niște bilețele de felicitare cu semnătura lui Moore nu reprezintă dovezi fizice ale agresiunilor sexuale, dar ele spun enorm despre credibilitatea victimelor versus credibilitatea politicianului republican. Nu cred că e foarte comun – în SUA sau aiurea – ca un procuror de 30 și ceva de ani să trimită bilețele unor fete de 16 – 18 ani, pe orice motiv imaginabil. Și apoi există mărturii ale foștilor săi colegi în legătură cu preferințele și obiceiurile sale sexuale. Există mărturii ale unor foști polițiști și angajați ai mall-ului în care îi plăcea lui Moore să agațe tinere fete. Toate mărturiile independente converg către imaginea unui agresor sexual care prefera adolescentele. Moore însuși s-a comportat dubios. A negat inițial toate acuzațiile, inclusiv că le-ar fi cunoscut pe victime, apoi și-a reamintit de două dintre ele pentru ca ulterior să nege, din nou, că le-ar fi cunoscut și, implicit, că le-ar fi abuzat sexual. Toată propaganda de campanie a republicanilor se concentrează pe ideea că dovezile sunt neconcludente și fabricate politic, deși discuția nu este despre fapte penale ci dacă profilul moral al candidatului Moore este potrivit cu exigențele postului de senator. În plus, un mare semn de întrebare – în mod normal ar fi trebuit să fie suficient pentru ca Moore să piardă alegerile – a fost tentativa unei femei asociate unor cercuri republicane de a compromite credibilitatea “The Washington Post” prin încercarea de a livra o poveste inventată despre Roy Moore. Cacialmaua nu a reușit iar femeia a fost demascată.

Până la urmă, întrebarea principală la care americanii trebuie să răspundă este dacă merită să accepte un (posibil) pedofil în senat de dragul partizanatului și intereselor politice. Politicienii republicani au răspuns deja, marea lor majoritate susținându-l pe Moore. Trump, nicio surpriză aici, îl susține pe Moore căci programul lui politic este copy-paste programul Trump – despre garduri, bani mai mulți pentru armată, taxe mici pentru bogați, cheltuieli sociale reduse (evident, pentru săraci), desființarea Obamacare, limitare emigrației, desființarea tratatelor de liber-schimb economic. Toată mișcarea alt-right – extrema dreaptă – îl susține necondiționat. Foarte mulți preoți evangheliști – Moore este, evident, naționalist și mare susținător al valorilor creștine, declarându-se împotriva avorturilor sau a căsătoriei între homosexuali – îl susțin deasemenea pe Moore, relaxând preceptele religioase și rigurozitatea moralei creștine suficient cât să le fie satisfăcute interesele politice. Un înalt prelat evanghelist a declarat că Moore s-a orientat către femei foarte tinere deoarece femeile de vârsta lui erau toate măritate când s-a întors el din armată. Aceeași explicație – a ofertei limitate – ar putea justifica înclinația unor preoți și călugări creștini pentru pedofilia homosexuală.

Mai sunt mai puțin de trei ore până la închiderea urnelor. Măine dimineață abia aștept să văd cine a câștigat. Politicianismul obtuz care duce societatea americană într-o criză morală din ce în ce mai profundă – care mai devreme sau mai târziu va afecta direct democrația și nivelul de trai – sau valorile, etica și, până la urmă, educația politică ce au reprezentat odată standardele societății americane?

Mi-am amintit cea mai celebră melodie a Alabamei, altfel și una dintre favoritele mele în interpretarea lui Kid Rock, Sweet home Alabama. Vom vedea mâine căt de albastru va fi cerul politicii americane. Cât despre întoarcerea la Dumnezeu, aici am mari îndoieli că mai știm, mulți dintre noi, în ce direcție s-o luăm în drum spre El. Nici măcar Google Maps nu știe…

“Sweet home Alabama

Where the skies are so blue;

Sweet home Alabama

Lord, I’m coming home to you”