Eram oprit la semafor și l-am văzut de departe că vine, doar că nu reușeam să-mi dau seama ce-i. Apoi mi-am dat seama, dar n-am fost sigur că ce văd e real. Apoi s-a apropiat – mergea foarte încet – și am putut să văd detaliile. Un scuter Vespa roșu călărit de un Moș Crăciun corpolent, cu pletele albe ieșindu-i de sub casca de protecție peste care întinsese, până la maximul de elasticitate a fibrelor de elastan, un fes roșu. Moțul alb al fesului aducea cu codița unui iepuraș cu curul mare. Am zâmbit involuntar, mai ales că moșul purta în spate, pe scuter, un brad cât toate zilele învelit în plasă, ridicându-se semeț aproape doi metri deasupra moțului din vârful fesului. Trebuie să fac ceva cu mintea mea pentru că sunt departe încă de spiritul Crăciunului, câtă vreme știți la ce m-am gândit în clipa aia? Că moșul pare tras în țeapă în bradul ăla viguros. Și am zâmbit din nou, deloc rușinat de tâmpenia ce-mi trecuse prin cap. M-am repezit la telefon să-i fac o poză dar prea târziu, s-a făcut verde și coloana de mașini m-a purtat mai departe, lăsând tot mai în urmă imaginea bradului ce crescuse în mijlocul șoselei.
Vine Crăciunul! Dacă n-a făcut cumva vreun accident în drumul lui spre casă e posibil să vină și Moș Crăciun.
APort 