Te uită cum ninge-n noiembrie

Uitându-mă pe geam la vremea de-afară mi-am adus aminte de celebra maximă meteorologică a fostului președinte Băsescu. “Iarna nu-i ca vara” ar fi putut trece drept o constatare filozofică și o dovadă de înțelepciune dacă n-ar fi venit de fiecare dată ca o resemnată justificare în urma dezastrului și o neputincioasă ridicare din umeri în fața iernii, nevoii de autostrăzi, a crizei, a corupției generalizate a camarilei, a abuzurilor administrației proprii, a manipulării postacilor și ziariștilor din grădina proprie sau mai știu eu a ce dracu a mai reușit să-l surprindă de-a lungul timpului pe Băsescu, altfel un mare om politic român (confom propriilor estimări). Privită restrospectiv seamănă mai degrabă cu fatalismul drobului de sare din “Prostia omenească” a lui Creangă. Nu că i s-ar fi întâmplat doar lui Băsescu. Singurul moment al iernii care-i prinde pe primarii noștri pregătiți este Crăciunul cu milioanele lui de beculețe, sindrofii și pomeni populare plătite din bugetul public.

Întorcându-ne acasă acum vreo câteva ore am observat în marginea Bienne-ului, aproape de joncțiunea a două autostrăzi, apariția unui mare rezervor de sare. Nu a fost acolo anul trecut, o fi vreun semn că iarna va fi grea? Mai puțin de o oră mai târziu ploaia avea să se transforme în lapoviță iar la noapte se pare că va ninge.

“Dacă ceva poate să meargă prost, va merge post”, spune una dintre legile lui Murphy. Împărtășește un pic din fatalismul legii lui Băsescu de mai sus, nu-i așa? Așa că elvețienii au modificat-o pe ici pe colo, și anume prin locurile esențiale:

“Dacă ceva poate să meargă prost, va merge post. Dar noi vom fi pregătiți.”

PS. Cum eu nu sunt elvețian, constat abia acum că nu am racletă de-aia de curățat zăpada. Și mai ziceam de Băsescu… Da băi, nene, da-n Noiembrie?!?!