Stăteam toți în jurul unei cutii de ciocolată Lindt și încercam să facem un clasament al sortimentelor noastre preferate. Fusesem sfătuit să încerc chocolate tiramisu și-am răspuns “Very good – but not my favorite”. Cum nimeni nu părea să fi recunoscut replica lui Johnny Depp din Chocolat i-am întrebat dacă au văzut filmul. Nimeni nu-l văzuse așa că le-am recomandat călduros să-l caute și să-l vadă. Dar când unul dintre colegi m-a întrebat dacă este dramă, comedie sau film de acțiune, m-am blocat și n-am știut ce să-i zic că e.
Cum poți să spui în două vorbe ce e Chocolat, un film pe care l-am văzut acum mulți ani? Povestea unui orășel liniștit care descoperă surprins, încetul cu încetul, că lumea poate fi privită și cu alți ochi decât cei ai bigotismului tradițional? Imaginea contrastului dintre rigoarea ascetică, adeseori ipocrită, a postului Paștelui și acceptarea bonomă a micilor plăceri ale vieții, întotdeauna acompaniate de ciocolată? Lupta dintre conservatorismul rigid și acceptarea noului? O istorie despre iubire, toleranță și acceptare? O alegorie despre felul în care demonizăm isteric lucruri simple sau idealizăm obsesiv lucruri banale, doar pentru a ne amăgi că lumea-i simplă și o înțelegem?
Ciocolata, privită ca panaceu, ciocolata consumată cu măsură, ciocolata ca pretext, afrodisiac și motiv de frondă este ingredientul magic al acestui basm frumos și cald care ne vine dintr-un timp indefinit și dintr-un loc imaginar pentru a ne încălzi (și îndulci) un pic sufletul.
Favorita mea este Villars Fusion, o combinație de ciocolată cu lapte și ciocolată neagră cu 44% cacao. Dar între noi fie vorba, aproape toate sunt la fel de bune.
APort 