De pe drumuri…

Ieri am fost la service să-mi schimb cauciucurile de vară cu cele de iarnă și a trebuit să aștept în showroom vreo 40 de minute, cât a durat toată operațiunea. Cafeaua bună și lumea politicoasă, dar după vreun sfert de oră deja mă cam plictiseam, admirasem toate mașinile expuse – dealtfel singurele lucruri de admirat în acel loc, spre deosebire de București, unde îți aduci aminte de ce-ai venit – și observi mașinile – abia după vreun sfert de oră în care-ți sucești gâtul în toate direcțiile, urmărind tipele care-și imaginează că de-asta au fost angajate, să-ți distragă atenția de la tablele alea lipsite de viață. În fine, plictisit fiind, la un moment dat am observat un tip care s-a dus glonț la vedeta showroom-ului, un BMW M3 (425 de cai putere, visul oricărui imatur). N-am fost foarte atent la ce face în mașină așa că tunetul care a zguduit din temelii clădirea m-a luat pe nepregătite. Tipul pornise mașina în spațiul închis al showroom-ului. Presupun că a făcut-o intenționat și încălcând procedurile operaționale ale unei respectabile companii elvețiene. A meritat, sper să-i dea o mărire de salariu, căci dacă voi câștiga vreodată la loto știu exact ce mașină să cumpăr. Nu există sunet mai emoționant, mai impresionant, mai incitant ca un motor de mașină nebună ambalat în spațiul închis al unei clădiri.

…………

Un coleg italian a rememorat astăzi prima noastră întâlnire, care întâmplător a fost o călătorie în mașina mea de la Ploiești la București. Povestea mi-a dat ocazia să realizez că de-a lungul timpului am oferit experiențe automobilistice de neuitat multor persoane, de multe ori singurul lucru pentru care mă mai țin minte. Nu mi-e clar dacă-i de bine sau nu.

………….

Credeam că trebuie să deții un Lamborghini ca să te bucuri de el. Dar în seara asta un tip care conducea un Lambo Diablo galben în recent deschisul tunel de centură al Bienne-ului a făcut o mulțime de oameni fericiți. În primul rând pentru fiorii de pe șira spinării pe care sunetul sublim al acelui motor îi produce în interiorul unui tunel. Și apoi pentru că mergea pe banda întâi cu 99 de km la oră într-o zonă în care limita era 100. Ceea ce a trezit în sufletul oricărui posesor de astră, de bmw din 2005, de sandero sau de punto dorința de a depăși acea mașină, chiar cu riscul unei amenzi de 80 de franci. Pentru toți a meritat riscul. Nu era radar în zonă și vor avea ceva memorabil de povestit nepoților. Și oricum, ar fi fost mult mai ieftin decât să dea aiurea o grămadă de bani pe diavolul ăla galben.

……………

De dimineață, îndreptându-mă spre mașină, mi-au sărit în ochi noile mele anvelope de iarnă, curate și lucioase în soarele dimineții. Perfect vizibil de la distanță, brandul – “Good Year”. Am luat-o ca pe o urare de ziua mea.

……………

În drumul meu spre casă, un tip cu un Golf GTI a fost nemulțumit de viteza (legală) cu care depășeam o altă mașină. S-a pus la câțiva metri-n fundul meu, o provocare imposibil de refuzat. A urmat o răfuială din care, până la urmă, experiența românească a învins. Sau să fi fost spiritul de sacrificiu? Oricât m-aș concentra acum, câteva ore mai târziu, nu găsesc nimic distractiv de povestit aici.