Pe 11 Septembrie 2001 două avioane deturnate au lovit turnurile gemene ale World Trade Center, într-o acțiune teroristă fără precedent care a lăsat urme adânci în aproape toate segmentele societății americane, de la politică și strategie militară și până la economie, educație, artă și, în general, viața a milioane de oameni din America sau din statele ce aveau să devină scenele războiului american împotriva terorii.
“Omul căzător”, cartea lui Don DeLillo, în varianta originală “Falling Man”, spune povestea unuia dintre supraviețuitorii atacului, unul dintre norocoșii care au reușit să părăsească turnul în care lucra chiar înainte ca acesta să se prăbușească. Personajul lui DeLillo încearcă să-și vindece rănile – fizice sau psihologice – și să-și reconstruiască viața într-o societate aflată la rândul ei în șoc post-traumatic. O lume obsedată de avioane, de oameni căzători, de clădiri, de turnurile alea gemene. De Bin Laden, ca personificare a răului, reprezentant unic al tuturor ticăloșilor lumii.
În carte, oamenii New York-ului se luptă să revină la o viață normală, fiecare în felul și în ritmul lui. Personajele lui DeLillo vorbesc mult și simt adesea nevoia contactului uman, își împărtășesc experiențele, își povestesc angoasele și obsesiile dar reușesc rareori să comunice, e mai degrabă un dialog al surzilor, o întrepătrundere de universuri paralele care nu se ating și nu se înțeleg. Din tabloul acestei lumi în transă apar din când în când stridențe neașteptate, dispar obiceiuri, personaje și sentimente, doar pentru a reapărea mai târziu, în altă formă, forțate și distorsionate, în încercarea disperată de a mima viața de dinainte.
Și adânc împletită printre toate astea, imaginea omului căzător ca metaforă a obsesiei generale, inspirată probabil de fotografia celebră a unui om căzând cu capul înainte, surprins într-o fracțiune de secundă în care corpul pare relaxat și împăcat cu soarta, cu clădirea încă în picioare pe fundal, imagine ce a inspirat un fim documentar care a încercat să dezlege misterul identității victimei. Dar în povestea lui DeLillo omul căzător este un artist care performează în diverse locuri ale orașului, aruncându-se în gol de pe clădiri, un bungee jumping care umple audiența de groază și îi aduce aminte de oroarea care a schimbat viața Americii.
………..
Se vor împlini luni, 11 septembrie, 16 ani de la “Nine eleven”. Și aproape 16 ani de la invadarea Afganistanului ca “război împotriva terorii”, primul pas din lungul șir de războaie sau intervenții americane în Orientul Mijlociu. Ce a adus cel mai lung război din istoria Americii? Cu siguranță moartea a peste un milion de oameni, mai ales musulmani dar și americani, majoritatea oameni nevinovați prinși în mijlocul iadului. Vieți distruse, state disfuncționale și puține speranțe. Extremismul a devenit o boală ce molipsește nu numai Orientul Mijlociu dar și Europa sau Statele Unite, în mod cert un dușman pe care nu-l poți bombarda din avion și care roade din interior chiar fibra cea mai valoroasă a democrației tradiționale. S-au irosit mulți bani în lupta asta oarbă, bani ce ar fi putut face lumea un loc mai bun. Iar profitorii, fie ei ai banului sau ai urii, culeg roadele fricilor, frustrărilor și ignoranței noastre.
Tot luni, 11/9, o să trebuiască să schimb două avioane în deja obișnuitul (sper) drum spre Wroclaw. Urăsc să zbor.
APort 