Pufuleți. Swiss made.

Nu am făcut până acum o recenzie de produs (așa se cheamă?), habar n-am cum se face și nici nu contează, oricum ce urmează n-are nimic în comun cu obiectivitatea necesară unui astfel de exercițiu. De fapt, dacă mă gândesc mai bine, evaluarea va fi obiectivă, doar că e posibil ca imparțialitatea mea, ca arbitru, să fie pusă la îndoială. Unii ar zice că e ca și cum, venind din România ceasurilor Orex fabricate la Mecanică Fină acum 30 de ani, mi-aș da cu părerea despre standardul Rolex-urilor fabricate la marginea Bienne-ului. Numai că Rolex-ul pufuleților nu e în Bienne, e la Băicoi, în Prahova. Deci, să revenim.

Probabil că întâi au fost magazinașele etnice, cum e “Favorit”-ul românesc din Bienne, de unde românii au cumpărat pufuleți cu sacul. Am avut și noi în debara cam un sfert de metru cub de pufuleți produși de Gusto la Băicoi. Despre dieta cu pufuleți într-un articol viitor, ca să nu deviez iar de la subiect. La un moment dat oportunitatea a fost sesizată de Aldi, un retailer german oarecum ignorat suveran de către elvețieni, în ciuda prețurilor mai mici cu procente importante. Elvețienii cred în ideea – tradițional respinsă pe la noi – că trebuie să cumpere lapte de la capra vecinului pentru ca toată lumea să trăiască bine. În fine, nu m-am prins încă dacă filozofia asta de viață funcționează și pe termen (foarte) lung. Pare să fi fost bună pentru ei din 1847, de când au avut ultimul război (civil), când coaliția cantoanelor cu familii catolice a crezut că e nevoie urgentă de o revizuire a constituției federale. Se pare c-au învățat ceva din istorie de vreme ce de 170 de ani diversele inițiative creștine ale familiilor tradiționale n-au mai reușit să împiedice semnificativ progresul și prosperitatea societății.

Revenind – încă o dată – la ale noastre, Aldi importă pufuleții de Băicoi ai lui Gusto. Cei adevărați. Deși la Aldi intră numai emigranți care împușcă francul, se pare că iscoadele elvețiene cu MBA au observat oportunitatea imensă de business a produsului de senzație fabricat în Prahova. Și au venit cu o ofertă care să-i permită elvețianului să-și rafineze dieta. Au lansat pufuleții fabricați în Elveția.

Ei bine, acum e momentul să ne uităm un pic la produsul elvețian. Sigur, brandul “made in Switzerland” atârnă greu, deși punga are doar 50 de grame față de cele 85 ale produsului românesc. Nu m-ar mira ca în curând să vedem produsul vândut și în România ca pufuleți premium. În plus, e 100% natural, bio, fără gluten, fără lactoză, ideal pentru vegani, nemodificat genetic, fără adaos de zahăr, sare, aditivi, conservanți sau coloranți. Din porumb elvețian, pentru care pot să garantez că arată superb, pentru că am un lan la 100 de metri de casă. Impresionant! Dacă ar avea și gust cât de cât bun, ceea ce din păcate nu e cazul, ar fi alimentul ideal. Nu știu cum stă Gusto în clasamentul veganilor (probabil că nici lor nu le pasă dacă nu e nimeni prin jur) sau la capitolul bio, pentru că tot sacul ăla s-a mâncat acum multă vreme și nu mai avem ambalaje prin casă. Dar  la capitolul gust, dacă nu e îmbunătățit cu cianură, atunci merită orice risc. Bucuria de a mânca ceva de-acasă oricum îți prelungește viața cu mai mult…

Nu c-ar mai conta, dar ca fapt divers să aruncăm un ochi și la prețuri:

• Pufuleții românești Gusto, 85g, la Favorit în Bienne: 1 franc (4 lei)
• Pufuleții românești Gusto, 85g, la Aldi: 0.99 franci (tot 4 lei, ce naiba! Cumpărați de la Favorit! Suntem în Elveția, capra vecinului e departe)
• Pufuleții elvețieni Smelties, 50g, la Coop: 3.30 franci (13.3 lei).

Cum naiba m-am lungit atâta la un articol despre pufuleți???