În parcarea acoperită a gării din Bienne cele mai bune locuri de parcare, aproape de miezul gării și ușor accesibile, sunt rezervate doamnelor. Cum o conduceam pe fiica mea la gară am comentat – în glumă – că unii bărbați s-ar putea simți discriminați de acest gest de curtoazie al societății de căi ferate. Și am primit în schimb varianta opusă – care recunosc că mi-a scăpat complet – unele femei s-ar putea simți discriminate pentru că locurile alea ar putea sugera că nu au îndemânarea de a parca în oricare alt loc disponibil sau că nu-și pot căra singure valizele la tren. Nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar întâmpla dacă vreuna dintre aceste femei ar fi întâmpinată de privirile pline de înțelesuri sexiste ale golanilor care-și fac veacul la intrarea în gară…
Mi-am adus aminte de un episod de la birou în care o colegă mi-a atras atenția pe un ton înțelegător că-și poate deschide singură ușa. Ușoara nuanță de iritare nu a putut scăpa totuși sensibilității mele românești, deși bănuiesc că și-a ponderat reacția doar ca să nu pice în extrema lipsei de considerație față de diferențele culturale dintre Vestul și Estul Europei. Câteodată mă gândesc că manierele astea anacronice vor face curând obiectul discriminării pe motiv de vârstă.
Când am povestit la birou că mi-au furat în Elveția bicicleta adusă cu mine din România hohotele de râs nestăpânite pe care le-a stârnit povestea mea tristă presupun că ar fi putut fi interpretate ca discriminare pe motiv de naționalitate. Oricum, sunt ținut la curent cu religiozitate despre năzbâtiile conaționalilor noștri reflectate în presa europeană.
N-ar trebui să fie greu să decizi când să te revolți și când să lași simțul umorului să intre în scenă în astfel de situații. Nici să te prinzi pe cine să eviți și cu cine să glumești. Politicos.
APort 