Să alergi pe bandă, în sala de fitness, e mult mai plictisitor decât să alergi în aer liber. În sala la care merg eu benzile sunt îndreptate spre ferestrele mari, dar afară poți vedea doar o parcare, un drum îngust și o stație pustie de autobuz. Un televizor atârnă din tavan dar pentru că aproape că a venit vara și afară e soare și lumină nu ai nicio șansă să urmărești varianta germană a “Dansez pentru tine” pentru că ecranul pur și simplu nu are luminozitatea suficientă.

Așa că cea mai mare parte a timpului monitorizez parcarea și, după zeci de ore de alergare, am tras căteva concluzii care ar putea fi interesante. Sau așa par când trebuie să-ți ocupi mintea cu ceva în jumătatea aia plictisitoare de oră. Deci:

  • Pe cele două locuri de parcare rezervate persoanelor cu handicap, cea mai mare parte a timpului libere, nu am văzut parcând decăt o singură marcă de automobil. Mercedes. Dar nu vă grăbiți să trageți concluzii, căci nu alerg suficient pe bandă cât să pretind că ar exista relevanță statistică pentru această constatare – în accepțiunea strict matematică a termenului. Poate că Mercedes oferă facilități deosebite persoanelor cu handicap.
  • Totuși, astăzi, pentru prima dată, l-am văzut pe unul dintre șoferii care parchează pe locurile alea. A ieșit rapid din mașină, s-a dus să-și plătească parcarea și a dispărut. Se mișca repede, ajutat și de ținuta sport în care era îmbrăcat. Privit din exterior nu părea în niciun fel handicapat. Dar parcă poți să știi cum se simțea omul în sufletul lui?
  • În weekend parcarea e aglomerată, plină non-stop, pentru că cele mai bune locuri de parcare pentru cei care vin pentru shopping în centrul orașului sunt parcarea exterioară de care vă vorbesc eu aici și parcarea interioară din centrul comercial de peste drum, în care se află și sala de fitness. În parcarea interioară sunt întotdeauna locuri libere pentru că e mult mai mare și costă dublu, 4 franci pe oră în loc de 2, afară. Și acum vine constatarea: o grămadă de mașini foarte scumpe, Audi-uri, Mercedes-uri, BMW-uri, în special modelele al căror nume începe cu S, E, X, M sau Q, aleg să oprească în paralel cu mașinile parcate afară, așteptând minute în șir eliberarea unui loc. Asta în timp ce amărăștenii cu opeluri și citroene opresc scurt în capul aleii, văd ca nu sunt locuri și intră în piperata parcare interioară. Aș putea oare să trag concluzia că bunăstarea e o combinație de răbdare, cumpătare și disciplină? Sau că ratele de leasing sunt prea mari? Nu. Cum ziceam mai sus, eșantionul statistic e prea mic.
  • Alergarea pe bandă e atât de plictisitoare încât te îmbie la tot felul de stereotipuri.
  • Un mercedes care parchează pe un loc rezervat persoanelor cu handicap te ajută să alergi mai repede.
  • La fel ca și fetele drăguțe de pe celelalte benzi. Dar ca și mercedesurile, sunt rare.