mv5bndc5mzg2ntyxnv5bml5banbnxkftztgwmjq2odawote-_v1_uy1200_cr9006301200_al_Am vrut să vedem “Moonlight” în seara asta dar pe iTunes poți momentan doar să-l pre-comanzi așa că trebuie să mai așteptăm. Am ales “The accountant”, un fel de “The mechanic” mai pentru finanțiști, cu Ben Affleck în loc de Jason Statham și cu o notă IMDB ușor mai mare, aș zice că în concordanță cu poziția respectivelor meserii pe piața muncii.

Prima observație, tristă din păcate, are legătură cu închirierea propriu-zisă de pe iTunes. În general marile producții hollywoodiene sunt subtitrate în mai toate limbile civilizate, mai ales că ele rulează, înainte de a ajunge pe iTunes, în cinematografe cam de peste tot.  Ei bine, nu e prima dată când constat că, în lunga listă a limbilor în care există subtitrare, româna lipsește. Bulgara este, ucrainiana este, limba română nu. Singura explicație logică este că au atât de puțini clienți români încât nici măcar nu se mai deranjează să adauge româna în listă, deși subtitrarea există căci filmul a rulat deja în cinematografele noastre. Nu se uită românii la filmele astea? Ba da, doar că nu plătesc pentru ele. Putem discuta la nesfârșit despre motive. Eu, de exemplu, prefer să am o subtitrare, ideal în română dar suficient și în engleză, pentru că de multe ori coloana sonoră e prea încărcată ca sa auzi bine ce zic oamenii ăia acolo. Aș zice că la filmele românești e chiar mai rău decât la cele americane sau englezești. Așa că mulți români se uită la filme piratate de pe net pentru că pur și simplu nu au o altă opțiune. Iar alții, mulți și ei, doar evită să plătească, într-o haiducie devenită firească, tradițională chiar și care-și are originile tot într-o perioadă când singurele opțiuni erau vocea Irinei Nistor sau discursurile lui nea Nicu.

În fine, revenind la “The accountant”, întotdeauna mi-a plăcut genul ăsta de filme de acțiune. Treaba e clară, ăia răi sunt evident răi și aproape că ai impresia că eroul pozitiv e telecomandat de tine din fotoliu – sau măcar gândiți în același ritm. Eficiența (autistică) cu care se împarte dreptatea e entuziasmantă. Ți-ai dori să ai puterea asta în viața reală. Să-i dai drumul lui Affleck în clădirea guvernului sau să-i poți da chiar tu, zic așa la întâmplare, un șut în cur lui Codrin Ștefănescu sau un pumn în față lui Dragnea.

Într-o lume în care binele și răul se iau la trântă într-o groapă plină cu noroi de nu mai știi care cine-i, o abordare autist-simplist-matematică  a realității ne-ar ajuta să realizăm mai ușor că, de exemplu, nu poți deveni milionar nici intr-o mie de ani dintr-un salariu de bugetar. Sigur, nu știu dacă Nicușor Dan, varianta românească fără arme de foc și figuri de karate a lui Ben Affleck, e la fel de convingător. În cazul ăsta mi-e teamă că realitatea nu bate filmul, deși eroul nostru s-ar putea să fie mai bun la mate.