Dacă ai cont de Facebook și printre prietenii tăi sunt doi-trei susținători PSD militanți atunci sigur ai fost expus in ultimele săptămâni unei avalanșe de postări propagandistice, mai mult sau mai puțin inspirate, mai mult sau mai puțin civilizate, dar care se învârt în jurul doar al câtorva subiecte care rezistă incă de pe vremea campaniei electorale.

Cel mai fierbinte subiect, poate și datorită contextului generat de ordonanțele de urgență pentru grațiere și modificarea codurilor penale, este cel care pune în discuție independența justiției – în special a DNA – și colaborarea acestei instituții cu SRI.

Pe nenumărate canale media controlate de către PSD suntem inundați de același mesaj: DNA este controlat de către SRI, există o colaborare intensă pentru eliminarea unor politicieni, ceea ce se întâmplă nu are nicio legătură cu justiția, este pur și simplu poliție politică. Dovezile prezentate în acest sens sunt foarte controversate, în special mărturii ale unor oameni care sunt cercetați pentru fapte de corupție – deci direct interesați să-și compromită adversarul – și ale căror opinii ar trebui ascultate cu mare circumspecție. E de notorietate serialul  de “dezvăluiri” lansat de Sebastian Ghiță și postul de televiziune România TV care conține afirmații care se contrazic sau pur și simplu jignesc nivelul de inteligență al privitorului. Plângerile sale penale depuse la parchet, unde ajungea întotdeauna însoțit de un alai de jurnaliști, au fost demascate de către procurori ca simple exerciții de imagine, căci dovezile de corupție erau doar câteva tăieturi din ziare.

Și totuși, care a fost mecanismul colaborării dintre DNA și SRI? Este simplu. Procurorii aveau de probat acuzații privind fapte de corupție și cum în România nu cred că poate cineva să afirme că ducem lipsă de astfel de cazuri, a existat permanent un număr foarte mare de dosare în lucru. Ca să pregătești dosarul pe care să-l trimiți pe masa judecătorului faptele de corupție trebuie probate cu dovezi. În mod normal aceste dovezi ar fi trebuit documentate de către poliție, însă în România avem o situație specială – serviciile secrete au un număr impresionant de angajați si o dotare tehnică de top. Se afirmă că, după SUA și Rusia, am avea cel mai mare număr de agenți. Ceea ce DNA afirmă – și încă nu s-a dovedit contrariul – este că SRI a acționat strict la comanda și sub controlul procurorilor, executănd operațiuni de filaj și ascultări de telefoane pentru cei care erau sub anchetă penală, ceea ce nu este ilegal. Atât SRI cât și ministerul de interne sunt organizații ale statului român și în mod normal ar trebui să susțină interesele statului român – iar înfăptuirea corectă a actului de justiție este unul dintre ele. Nu văd de ce SRI nu ar putea colabora cu DNA dacă se respectă toate reglementările legale.

Și totuși, au existat acuze grave privind implicarea politicii prin dirijarea actului de justiție către anumite zone sau partide. Dincolo de încercările grosolane de manipulare venite dinspre cei aflați sub anchetă există și un sâmbure de adevăr. Găsesc aici două explicații logice. În primul rând a existat o anumită conexiune între anchete iar acest lucru este dat de faptul că mulți dintre cei cercetați penal au oferit procurorilor informații importante pentru a-și reduce pedepsele, date care au dus la deschiderea de dosare noi oarecum în aceeași zonă sau cerc de putere. Cel mai bun exemplu este cazul  Microsoft care a avut un efect de domino în care fiecare nou suspect ducea ancheta la nivelul următor. În al doilea rând – și aici este miezul manipulării – colaborarea cu SRI a ajutat DNA să obțină informații importante. Dar SRI nu este scutit de control politic – a fost o perioadă lungă sub controlul strict al fostului președinte Traian Băsescu, deci sub presiunea acestuia SRI a oferit cu prioritate anumite date sau a tărăgănat anumite dosare. Așa se explică, în opinia mea, de ce la început cei care au fost trimiși în judecată au fost în principal politicieni din zona PSD. DNA a mers pe principiul că un dosar terminat e bun de trimis in instanță, fără să pună mare preț pe ordinea în care veneau dosarele. Până la urmă contează ca oameni ca Pinalti, Cocoș, Udrea, Oprescu,  Voiculescu sau Năstase să-și primească pedeapsa dacă se dovedește că au furat și nu ordinea în care se face acest lucru.

Curtea constituțională a blocat, ulterior, posibilitatea colaborării între parchet și SRI. Dar dovada că DNA a fost și este în continuare independentă mi se pare evidentă: există politicieni și afaceriști din toate sferele de influență care au fost acuzați și trimiși în judecată. Cei mai intimi colaboratori precum și rude apropiate ale lui Traian Băsescu au fost trimise în judecată. Fostul președinte se gasește astăzi în tabăra celor mai aprigi contestatari ai DNA-ului, făcând echipă – la televiziunea acestuia – cu Sebastian Ghiță.

Iar în ceea ce privește manipulările activiștilor și propagandiștilor PSD să pui un semn de egalitate (binomul, nu?) între DNA și SRI este o scamatorie fără prea mari șanse de succes pentru un public cât de cât atent la ce se întâmplă în jurul nostru. Cel mai la îndemână exemplu este cel al relației dintre SRI și marele “dizident” Sebastian Ghiță, fost parlamentar PSD, prieten cu membri ai conducerii SRI, membru în comisia de control al SRI și, în același timp, abonat prin firmele sale la contracte de zeci de milioane de euro cu SRI, STS, ministerul de externe și multe alte entități de stat. Cum controlează SRI-ul DNA în acest caz?

Dincolo de afinitățile noastre politice, independența justiției trebuie apărată cu orice preț ceea ce, din păcate, nu se întâmplă astăzi, iar abuzurile și greșelile justiției trebuie corectate fără să pierdem din vedere progresele importante care s-au făcut în ultimii ani. De asta depinde progresul nostru viitor și eliminarea diferențelor pe care încă le avem față de democrațiile occidentale. În ceea ce privește SRI-ul, aici este, după părerea mea, problema cea mare. Un organism prea mare pentru nevoile noastre, prea puțin controlat și, se pare, prea puțin reformat, ceea ce îl transformă într-un pol de putere care poate pune în pericol evoluția democrației românești.