Șanse pierdute

Situația din zona Europei Centrale și de Est este explozivă. Cândva destinația favorită a multinaționalelor în căutare de mână de lucru ieftină, motivată și bine calificată, aproape de imensa piață de desfacere a vestului Europei, beneficiind de drepturile de liber schimb garantate de Uniunea Europeană și, în același timp, de garanțiile de stabilitate politică ale construcției comune europene, estul Europei ar trebui să continue să reprezinte o amenințare reală pentru fabricile vest-europene. Situația, însă, e departe de a fi simplă iar încrederea mediului de afaceri este puternic subminată de ultimele evoluții politice din zonă. Aproape toate țările se confruntă cu mari frământări.
Poate cel mai mare pas înapoi a fost făcut de Turcia. Încercarea ratată de lovitură de stat din vară a accelerat deriva societății turce de la autoritarism către o conducere cu accente din ce în ce mai groase de dictatură. Erdogan pare să se indepărteze din ce în ce mai mult de democrație și de politica seculară a lui Ataturk, indreptându-se către un stat islamist, motivul fiind se pare doar dorința de a se menține, cu orice mijloace, la putere. Consecința firească a acestei politici este nu numai prăbușirea interesului investitorilor straini de a veni în Turcia dar și planurile multor companii deja prezente de a se retrage de pe piața turcă pentru a se proteja împotriva unei deteriorări necontrolate a climatului politic.
Ungaria este deja, de mulți ani, într-o derivă provocată de politica populistă a lui Viktor Orban. Afișând un euro-scepticism agresiv, poziționându-se adesea în contradicție cu valorile Uniunii Europene, promovând o apropiere tot mai evidentă de Rusia lui Putin, Ungaria pierde teren atât in plan politic cât și în plan economic, atractivitatea țării fiind puternic afectată de mediul politic.
Polonia a fost, pentru mulți ani, “dragonul” Europei, cu creșteri economice impresionante an de an. Investițiile străine, susținute de o politică internă inteligentă, au transformat țara și au redus într-un ritm accelerat diferențele față de restul Europei. Dar această perioadă a încetat, practic, odată cu învestirea noului guvern populist care a reușit, într-o perioadă scurtă de timp, să reducă creșterea economică a țării și nivelul investițiilor străine directe până la cel mai mic nivel din ultimii 20 de ani.
Ucraina este în mijlocul unui conflict intern alimentat de câtre ruși, după ce pierderile teritoriale și costurile războiului civil au afectat masiv atât mediul de afaceri cât și cererea internă, totul pe fondul de corupție generalizată în care se zbate țara.
Nici alte țări din zonă nu o duc mult mai bine. Serbia nu reușește să depășească politica naționalistă și izolaționistă care i-a adus atâtea pierderi în timpul războiului din anii 90. Bulgaria a votat un președinte bănuit de simpatii rusești, în timp ce lupta împotriva corupției nu reușește să înregistreze progrese notabile.
Rusia este ținta sancțiunilor impuse datorită implicării agresive în conflictul ucrainean. Politica expansionistă a lui Vladimir Putin a creat teamă în rândul investitorilor, atât în Rusia cât și în țările limitrofe, unde propaganda rusă crează turbulențe majore. Imensa piață rusă nu mai e suficient de atractivă ca să justifice riscul mult prea ridicat de a face afaceri la Moscova. Până la urmă, dincolo de propagandă, Rusia e o țară cu un PIB de doar două ori mai mare decât cel al Elveției, o țara cu 7 milioane de locuitori.
În tot acest peisaj zbuciumat, România ar fi putut reprezenta alternativa viabilă și stabilă. Cu rezultate economice bune, cu succese notabile și unanim apreciate în lupta împotriva corupției, cu câțiva ani în care reglementările in domeniul afacerilor au fost relativ stabile și, oricum, predictibile, țara a intrat, meritat, în planurile de dezvoltare ale investitorilor.
Recentele evoluții generate de ordonanțele de urgență ale guvernului Grindeanu pentru grațierea unor fapte penale și modificarea codului penal prin dezincriminarea unor fapte de corupție reprezintă, în fapt, o piatră de moară pentru atractivitatea României pe plan internațional. Anulează dintr-o singură lovitură cel mai mare atu construit cu greu în ultimii ani.
Pierdem, din păcate, șansa unică de a atrage investiții care ar fi creat locuri de muncă atât de necesare continuării creșterii economice și inversării trendului migrator al populației, în fapt cea mai mare problemă a României actuale. Căci dacă țara va continua să piardă tineri – mulți dintre ei calificați cu eforturi seminificative – asta va duce la accentuarea sărăciei și a diferențelor de nivel de trai dintre România și statele vest-europene iar pe termen lung va însemna o generație de pensionari imposibil de susținut. În același timp va crește riscul ascensiunii la putere a unor partide populiste sau naționaliste. Deși pare greu de crezut astăzi, în materie de politică se poate și mai rău de atât, iar incercările – nereușite până acum – ale unor partide de extremă dreaptă precum Partidul Romania Unită sau Alianța Noastră România de a intra în parlament dovedesc că o generație mult mai nocivă de politicieni este gata să intre în scenă.
O mare șansă pentru întreaga societate românească este risipită pentru beneficiul câtorva politicieni care vor să scape de consecințele faptelor lor.