Activism de supermarket

Zinf.jpgUn Zinfandel de California, unul dintre vinurile cele mai apreciate ale americanilor, e redus 50% de vreo săptămână la unul dintre marile supermarketuri din Bienne. La 7.95 franci sticla e chilipir curat, căci vinul chiar nu-i rău, l-am încercat acum ceva vreme. Ar fi trebuit să se evapore rapid de pe rafturi și totuși nu se întâmplă, poate datorită admirabilului obicei elvețian de a cumpăra ceea ce se produce prin vecini sau poate, de ce nu, pentru că s-au dus vremurile când tot ce era american era cool și se cumpăra ca pâinea caldă în Elveția sau în Europa, în general.

Trec și eu peste micul sector al vinurilor americane, trec, cu regret, și peste marea zonă a vinurilor italienești și mă duc să cumpăr licori făcute în Franța sau în Spania, că românești nu există. E modul meu tăcut de a protesta împotriva derapajelelor politicii americane de când la Casa Albă s-a instalat Donald Trump sau a derivei naționaliste a italienilor, care au adus la putere Liga Nordului a lui Matteo Salvini. Nu sunt singurele exemple. După același principiu, evit produsele britanice pentru că sunt convins – ca și majoritatea propriilor lor cetățeni – că se pot descurca mai bine fără banii consumatorilor europeni. Am migrat de la Apple Music la Spotify, închiriez filme de pe Swisscom in loc de iTunes și trec automat pe lista mea neagră orice firmă care-și face reclamă pe Antena 3 sau România TV. Continue reading

1.481 de ore de soare pe an

Prima noastră vizită exploratorie în Elveția, ca să vedem dac-am putea să trăim aici, a fost pe la început de iunie. În primele zile vremea a fost mohorâtă și a plouat aproape încontinuu, ceea ce mi-a plăcut la nebunie, căci asta este vremea mea favorită (de fiecare dată când spun asta trebuie să adaug că nu glumesc și nu sunt sarcastic, chiar îmi place când plouă toată ziua, spre deosebire de restul familiei mele și, posibil, de restul omenirii, care preferă soarele și vremea “frumoasă”). Vorbind despre elvețieni, un prieten emigrat aici de mulți ani ne-a avertizat că “acum sunt toți cu curu-n sus, că plouă-ntr-una de trei luni”. Aveam să vedem cu ochii noștri relația specială pe care oamenii locului o au cu soarele. Iarna în Elveția nu e grea, ninge destul de rar – Mais où sont les neiges d’antan? se întreba deja poetul mult înainte să se simtă efectele încălzirii globale – și zăpada rezistă doar pe munte, la altitudini mari, căci temperaturile sunt mai tot timpul pozitive. Totul este, în schimb, foarte gri, cu multe zile de ceață apăsătoare. Continue reading

Ex Machina

exmachinaV-ați gândit vreodată cum ne vom descurca în viitorul nu foarte îndepărtat în care va trebui să interacționăm, în viața de zi cu zi, cu roboți ultraperformanți, dotați cu inteligență artificială care se îmbunătățește automat cu fiecare experiență pe care o trăiește oricare dintre mașinile conectate în același cloud? Cum vei face, oare, față unui robot care arată ca un om obișnuit (ori, ca să complicăm situația și mai tare, ca Scarlett Johansson) dar care nu uită niciodată nimic, care știe totul despre tine din datele culese prin mii de interacțiuni diverse, care te măsoară permanent prin nenumărați senzori și algoritmi sofisticați? Cineva care știe cum ești, cum gândești, ce simți și care va fi următoarea ta mișcare… Unii mai sarcastici vor spune că cine a fost însurat o perioadă suficient de lungă e oarecum pregătit să supraviețuiască tuturor acestor provocări. Eu, bineînțeles, nu mă număr printre ei (un disclaimer necesar, ca să evit un atac cibernetic major). Continue reading

Brexit (3)

296385_106456096131988_2145695985_nVote Leave, take back control! 

Vă amintiți, firește, sloganul campaniei pentru ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană. Sunt aproape trei ani de atunci, timp în care brexit-ul aproape că a fost singura preocupare a societății britanice. Deci cum stau astăzi cu mult doritul control asupra propriului destin? Să încercăm o sinteză.

Parlamentul britanic a decis acum o săptămână să solicite UE amânarea datei brexit-ului pentru a evita o ieșire dezordonată, după ce acordul negociat a fost respins de două ori în Camera Comunelor, fiind dezavuat deopotrivă de către suporterii ambelor tabere, doar că din motive diametral opuse. Liderii europeni au acceptat joi amânarea căci, dacă n-ar fi făcut-o, consecințele ar fi fost grave nu numai asupra economiei britanice ci și asupra economiilor comunitare. All under control, nu? Continue reading

Zburătoare mici

IMG_2558Înaintez cu greu pe culoarul îngust al celui mai mic și mai plin avion al Lufthansa. Măcar nu e Boeing, cred că-i un Embraer. Așa am ajuns, să ne dorim avioane făcute în Brazilia în locul celor americane…  8C. La culoar, bun… 5, 6… 7A… aaa, o să mă distreeez, ce noroc pe mine! Pe unul dintre scaunele din fața mea o tânără mămică ține în brațe o minune de prunc blond.

Nici nu m-am așezat bine și show-ul începe. Gângureala se transformă în mormăială rău prevestitoare și apoi în niște icnete scurte, de avertizare. După reacție, tipul din dreapta lor trebuie să fie fericitul tată. Continue reading

Ismail Kadare – Palatul viselor

visÎntotdeauna am crezut că dictatura comunistă a fost mai apăsătoare în Albania decât la noi. Și probabil că regimul comunist albanez era, la sfârșitul anilor ’80, chiar mai izolat decât cel al lui Ceaușescu, complet înecat în stalinism primitiv și în propaganda militaristă idioată, deopotrivă orientată  împotriva americanilor și a rușilor. Dar după ce am citit “Palatul viselor” sunt un pic nedumerit. Încă îmi vine greu să accept că această carte a fost publicată în 1981. Mai mult decât atât, am aflat cu ocazia asta și că prima carte a lui Kadare pe care am citit-o, “Generalul armatei moarte”, a fost publicată în 1963, amănunt care mi-a scăpat la vremea respectivă. Mă îndoiesc că vreuna dintre aceste cărți ar fi putut fi publicată în România lui Gheorghiu-Dej sau pe timpul lui Ceaușescu… Cel mai probabil că la începutul anilor ’60 un astfel de manuscris i-ar fi adus autorului ani grei de temniță, dacă nu direct moartea. Și cum nu cred că cenzura albaneză era atât de mioapă încât să nu înțeleagă semnificațiile alegoriilor politice din scrierile lui Kadare, singura explicație plauzibilă este că regimul lui Enver Hodja era, într-o oarecare măsură, mai permisiv cu literatura decât cel al comuniștilor români. Continue reading

Moromeții 2

morometii.jpgAm avut o seară de weekend cu film românesc și o premieră absolută – prima dată când putem închiria un film de-al nostru de pe o platformă de streaming, Vimeo. În sfârșit a intrat și cinematografia românească în secolul 21 în ceea ce privește distribuția!

Filmul a început cu subtitrare în engleză, ceea ce am respins revoltați de la început. Aveam să o punem la loc 10 minute mai târziu. Uitasem că la filmele românești (dar nu numai) nu înțelegi ce zic oamenii ăia pe ecran. Subtitrarea, totuși, îi ajută doar pe spectatorii români care pot astfel să umple golurile lăsate de sonorizare. Străinii pierd, probabil, o mare parte din plăcerea dialogurilor datorită calității dezamăgitoare a traducerii. În fine, totuși  un mare pas înainte!

Am citit romanul lui Marin Preda prin ’87, într-o vreme în care ar fi trebuit să învăț pentru admiterea la politehnică, deci cititul era deopotrivă irezistibil, act de rebeliune și evadare din realitatea aia gri a ultimilor ani ai comunismului.  Cartea mi-e încă vie în memorie dar nu-mi prea mai aduc aminte primul film, în care Ilie Moromete a fost jucat de maestrul Victor Rebengiuc. Continue reading

Boeing 737 Max 8

579157_346158765495052_1651048132_nBoeing a livrat, din 2017 și până astăzi, în jur de 350 de bucăți din acest model, deci 737 Max 8 este un avion relativ nou după standardele industriei. Două dintre ele au căzut în ultimele 5 luni, unul al companiei indoneziene Lion Air, în octombrie anul trecut, iar celălalt al Ethiopian Airlines, duminică. 2 avione din 350 înseamnă cam 0,6%, ceea ce, în alte domenii, ar putea să pară puțin. Dar dacă această rată de eroare s-ar generaliza pentru toată aviația civilă ar însemna ca 60 dintre cele aproximativ 10.000 de avioane aflate acum în aer să se prăbușească… Continue reading

Geneva Motor Show sau Muzeul Automobilelor pe care nu ni le permitem

GMS1Ca în fiecare an, am mers la Geneva Motor Show în prima duminică a târgului, deși de fiecare dată îmi promit să evit ziua asta pentru că este, de departe, cea mai aglomerată dintre toate. Trebuie să dai din coate să vezi mașinile de aproape, nu poți să faci o poză ca lumea fără să incluzi în ea baistruci hiper energici, mămici elegant îmbrăcate de bâlci sau tătăici care n-ar mai trebui să fie lăsați să conducă. La BMW, Mercedes sau la monștrii sacri ai mașinilor sport îi poți prinde pe toți cei enumerați mai sus în același cadru. Dar în fine, am ales iar prima duminică, asta e, the (Geneva) show must go on, vorba reginei… Continue reading

Rauchen ist tödlicht. Fumer tue. Il fumo uccide. Fumatul nu-i chiar bun…

kentAș fuma o țigară. Fir-ar, ce-aș fuma o țigară! Nu vă zic de ce mi-a venit brusc nevoia asta cu fumatul, că nu-i frumos să dau din casă și oricum motivul, altfel trist, ar fi banal pentru voi… Dar aș băga o țigară chiar acum, după 6 ani și ceva de când m-am lăsat. Îmi mai vine, din când în când. Culmea, nu la petreceri, ca pe vremuri, ci la greu… Am zis șase ani și ceva, nu? Chiar că m-am lăsat de mult… În prima lună aș fi putut spune, în zile și ore, cât a trecut de la ultima țigară. Vreo șase luni sau chiar mai mult cred c-am numărat involuntar zilele de nefumător. “Și ceva”-ul de astăzi e dovada unei răni aproape vindecate. Continue reading