Leave the world behind… in your Tesla cybertruck

Nu va fi (încă) un articol elogios despre nou lansatul Tesla Cybertruck. Scriu asta în prima propoziţie pentru că ştiu că mulţi oameni citesc doar titlul şi poate, poate (!) primele rânduri deci, ca să fie clar, sunt poate singurul din lume care nu e fan cybertruck. Mă explic imediat…

Am pus în titlu numele ultimului succes Netflix, filmul despre un posibil sfârşit al lumii – sau poate doar al Americii, nu a fost clar – pentru că acest futurist papuc Tesla pare să fi fost proiectat pentru exact acest gen de mediu. Cum scapi cu viaţă dintr-o Americă fără curent, internet, GPS şi Fox News dar cu 400 de milioane de arme la purtător? Cu ce ajungi la bunkerul de sub vila de lux sau la racheta SpaceX care te va duce în spaţiu, departe de planeta care se duce dracului?

Păi toţi influenţării de maşini de pe lumea asta îţi vor spune că singura ta şansă este acest cybertruck care are caroserie din inox pe care nu o juleşte niciun cărucior de supermarket şi prin care nu trec gloanţele, are geamuri care nu se sparg dacă dai cu mingi de baseball în ele şi tavan pe care poţi să sari cu picioarele şi nu se îndoaie. Care cântăreşte mai mult de 3 tone şi bate suta sub 3 secunde. Care e atât de lat şi de lung încât, în Elveţia de exemplu, ar încăpea doar pe locurile de parcare pentru handicapaţi, unde ar intra în concurenţă directă cu mai micile BMW X6 sau Mercedes G-Klasse. Hei, dar cui îi mai pasă unde parchezi când vine sfârşitul lumii?

Ei bine, adevărul este că o să ai nevoie de tablele alea antiglonţ pentru că vei fi o ţintă pentru toţi amărăştenii de pe drum care cred că maşina aia e şansa lor să scape de apocalipsă. În vremuri mai calme, maşina va trebui să le reziste celor care cred că eşti un bogătan arogant sau care te urăsc pentru că eşti pro-musk (deci pro-trump) sau care doar s-au enervat că ai ocupat aiurea două locuri de parcare. Deci să poţi decola în trei secunde dintr-o situaţie periculoasă s-ar putea să fie important şi să-ţi salveze fundul. Un sfat bun ar fi să nu te ciocneşti de nimic, căci maşina e rigidă ca un tanc. Dacă crezi că asta e bine, ei bine nu e: o mare parte a energiei de impact va fi descărcată în ficaţii, creierii şi oasele cyber-călătorilor. În plus, dacă lucrurile o iau la vale ca în filmul Netflix s-ar putea ca într-o lume fără curent electric să ai probleme cu bateria iar într-o lume fără GPS să nu mai ştii unde s-o încarci.

Măcar e electrică, nu-i aşa? Deci în România ai fi primit pentru ea, până mai ieri, un cadou de la stat de 10 mii de euro şi o plăcuţă verde de salvator al planetei. Nu s-a putut mai mult pentru că irosim lunar câte 100 de euro ajutor social pentru fiecare familie amărâtă de cinci persoane. Aşa arată, nu-i aşa?, o lume scăpată de otrăvitoarele loganuri, un lung şi sclipitor şir de cybertruckuri de 3 tone bucata, cur în cur de la Piaţa Sudului şi până la Arcul de Triumf, în care singurii emiţători de codoi, metan şi alte gaze cu efect de seră sunt chiar… well… mai bine nu detaliem în direcţia aia.  

După toate chestiile astea apocaliptice de mai sus mă simt uşor jenat să adaug că maşina arată ca o roabă instalată cu curul în sus. Recunosc că sunt subiectiv, întotdeauna mi-au plăcut maşinile mici şi formele fluide. Şi mi-a plăcut şi “Leave the world behind”, un film chiar mişto. Am citit că Barack Obama, care figurează printre producători, a confirmat că viziunea apocaliptică este, în realitate, destul de aproape de estimările specialiştilor. Deci uitaţi-vă la film cât mai aveţi net. Şi în caz de apocalipsă luaţi-vă eventual un Duster, o maşină care are şanse să vă ducă mult mai departe, mai ales că la noi n-au toţi cretinii AKM-uri.