Votul inutil

La primul tur din prima manșă am votat cu doamna Lasconi intuind, corect, că are cele mai mari șanse să intre în turul doi, alături de răul mai mare. Deci vot util, căci doamna nu-mi plăcea în mod deosebit de când o auzisem, într-un interviu, spunând mândră că a votat ”Da” la referendumul pentru familia trandițională. În fraza următoare a adăugat că nu are nicio problemă cu minoritățile de orice fel – deși dacă s-ar fi adunat destule”Da”-uri de-astea nevinovate minoritarii ar fi dispărut pur și simplu din Constituția revizuită, cu tot cu drepturile lor. Încă președinta celui mai progresist partid din România pare să nu poată face diferența dintre poate propriile preferințe sexuale și restrângerea drepturilor constituționale ale unor cetățeni români.

E posibil ca doamna Lasconi să aibă dreptate într-o privință, aceea că decizia curții constituționale să-i fi vrut eliminați pe ambii candidați. Dar cam aici se termină dreapta ei judecată, în rest e doar orgoliu și o irațională credință în soarta dânsei de luptătoare înflăcărată. Un lucru pare să nu poată pricepe: că ce a calificat-o drept vot util în competiția cu îngălatul domn Ciucă nu e suficient împotriva domnului Crin Antonescu sau a domnului Nicușor Dan. Nu poți pretinde iar votul util de pe poziția a cincea a clasamentului.

Cu un pic de noroc ar fi putut fi astăzi președintele României. Cu un pic de judecată și-ar fi putut conserva aura aceea a neașteptatei finaliste care nu a fost niciodată înfrântă. Cu un pic de realism ar fi putut să rămână președinta celui mai progresist partid din România. Cu un pic de decență ar fi putut spera că lumea îi va uita această inexplicabilă și irațională ambiție (dacă asta este și nu altceva) de a merge până-n pânzele albe, când e clar că ce o așteaptă acolo e doar dezgustul majorității celor care cu câteva luni în urmă au sperat și au crezut în dânsa. Doamna Lasconi poate ajunge în turul doi doar dacă i se dă turul doi înapoi, dar vot util nu va mai fi niciodată.

Personal am văzut povestea aia cu da-ul de la referendum nu ca pe o inexplicabilă derivă ultraconservatoare a unei progresiste autentice. Am văzut-o ca pe o minciună, o înșelăciune – deci o problemă de caracter. Urmăresc de mult politica de la noi și de la alții. Problemele de caracter nu rămân niciodată singulare. Deci pregătiți-vă să vedeți mai mult de la doamna Lasconi, acum că e liberă de contract și Câmpulung nu cred să fie și destul de lat s-o mai încapă.

Hora unirii georgeștilor cu rezerviștii

Nu l-am mai văzut de 12 ani. Ar mai avea destul până să facă vârsta de pensionare, dar domnul colonel e deja pensionar de zece ani. Pare să nu-i priască, s-a îngrășat și mai mult, e buhăit la față și pare mult îmbătrânit. Bine, nici filmulețul pe care l-a postat, cu fața lui în prim-plan, de aproape, nu-l ajută. Fața rămâne fixă pe jumătate din ecran în timp ce domn colonel în rezervă face un 360 ca să vedem și noi în jur. Pe lângă el niște tipi relativ tineri, probabil foști ofițeri și ei. Mai încolo, păstrând respectuos distanța, recunosc după fețele tâmpe un grup de foști subofițeri care-și flutură steagurile și urlă ceva. Toți poartă veste albastre pe care scrie A.N.C.M.R.R. M.A.I – care cred că înseamnă, în mare, apeviști în retragere sau rezervă. Nu știu diferența dar nu cred că e important – toți se bucură de pensiile generoase ale statului român, semnificativ mărite anul trecut – și-ar vrea mai mult. Mă mai uit o dată la turul domnului colonel, doar ca să-mi confirm că peste jumătate din ei nu au încă 60 de ani – și ținând cont de ravagiile alcoolismului probabil că unii nici 50.

Deși nu postează de obicei filmulețe, domnul colonel e foarte activ pe FB. Bine, eu îl știam un feroce pesedist din garda pretoriană a lui Dragnea. S-a luptat vajnic cu statul paralel deși, în definiția propagandei vremii, chiar el fusese statul paralel. Mai nou domnul colonel e suveranist. Acum vreo doi ani reposta plin de mândrie patriotică avertismentul dat clasei politice de generalul aurist Mircea Chelaru. 41 de generali, 316 colonei, 39 comandori aviație și marină, 56 locotenent-colonei, 8 maiori, 10 căpitani precum și 31 maiștri militari și subofițeri au semnat acea mizerie legionaroidă. Ce, nu știați că avem atâția generali? Or mai fi și alții care (încă?) n-au semnat.

Domnul colonel a făcut poze la marele meeting din octombrie anul trecut din Piața Victoriei, imortalizând atmosfera revoluționară de patriotism pe steroizi a adunării. Apoi am văzut aceeași euforie la protestul din noiembrie, cu o zi înainte de alegerile parlamentare de pe 1 Decembrie. Tinerii pensionari vor respect și pensii mai mari, care să nu le fie impozitate. Dacă se coace și de-o lovitură de stat, de ce nu!?!?

Mari economiști și gospodari

Domnul Chițu stătea în bloc de când se dăduse în folosință, prin 87, și-i știa bine pe toți vecinii, majoritatea apeviști sau personal tehnic de prin miliție sau armată. Când s-a pensionat, prin 95, a devenit noul adjunct al administratorului de bloc. Gospodar, cum se mai numea jobul. În mod normal nu erau multe de făcut. Mai mergea să plătească vreo chestie, să cumpere consumabilele necesare curățeniei și o ținea sub observație pe femeia de serviciu. Mai scria câte-un anunț pentru avizier, mai repara ceva ici-colo, iar pe unde nu se pricepea el însuși să închidă vreun robinet sau să bată un cui chema un meseriaș din rețeaua lui de cunoștințe. Oamenii care veneau făceau treabă bună și nu luau mult. Mesajele de la avizier erau o poveste de fiecare dată, de cele mai multe ori involuntar hilare, dar măcar pricepeai ce vrea să zică.

Cu totul altfel stătea treaba dacă te apucai să vorbești politică cu omul. Știa că nu-i bine și de obicei se abținea. Și vecinii știau și de obicei nimeni nu-l provoca. Dar și când se pornea….. te luai cu mâinile de cap! Din cel mai cumsecade pensionar se transforma într-un posedat din care se revarsă valuri de fiere și frustrare. Într-o vreme, deja cam pe timpul lui Băsescu, în care chiar și pesediștii cei mai răi începeau să mai priceapă din lumea în care trăiesc și să-și adapteze un pic discursurile lor retrograde, nea Chițu rămăsese în lumea fesenismului dur de la începutul anilor 90. Vremea lui nu ne vindem țara, a privatizărilor prin MEBO și a dolarilor trași la xerox în sediul penețeCD.

Mi l-am adus aminte pe domnul Chițu, Dumnezeu să-l odihnească, în timp ce ascultam fragmentele de interviu cu ideile economice ale domnului Georgescu, cam aceleași cu ale fostului nostru gospodar. Doar că interviurile sunt de săptămâna asta, sfârșit de 2024. Până azi credeam că omul e doar un șarlatan mediocru, atent construit în studio din zeci de populisme bine aranjate în discurs. Well… mi-e clar acum că omul nu e doar șarlatan. Ce mi se pare de tot râsul – dar doar până duminică seara, când se va dovedi de plâns – e că mulți zic că nu votează cu Lasconi că-i proastă. Haaa!?!?!? 🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣…… 😒

Zombificarea

Despre pericolul extremismului de dreapta în Europa am scris pentru prima dată pe 31 Ianuarie 2017, când Brexitul și Trump se întâmplaseră, Orban lansase deja ideea iliberalismului iar în Franța madame Le Pen era favorită în alegerile prezidențiale (avea să piardă în fața surprizei Macron). Aproape 8 ani și 675 de articole mai târziu, am văzut extrema dreaptă crescând și câștigând alegeri în multe țări europene și pe Trump reînscăunat de o tabără MAGA mai motivată și mai radicală ca oricând. La noi, binecunoscutele personaje ale mahalalei radicale s-au văzut nu aruncați în haznaua istoriei ci doar depășiți electoral de un șarlatan populist care vorbește mahalalei despre pământul strămoșesc în timp ce învârte cu case de milioane prin Austria – lucru pe care până la urmă orice român credincios, cinstit și patriot îl poate face, dintr-un salariu de la stat, doar să vrea.

Primul meu comentariu este că valul acesta de naționalism, de suveranism împotriva toxicului globalism, este doar bullshit populist, ca să nu-i spun căcat că sună rău. Realitatea e că țărișoara, ortodoxismul, ițarii și basca dacică sunt chestii relativ marginale. Propaganda principală este despre izolaționism, antiemigrație, antivaccinism, opoziția furibundă la feminism și drepturile minorităților de orice fel, o atitudine permisivă față de agresiunea rusă și o dorință de pace care-l ajută pe Putin să câștige. Adică aceeași propagandă, aceeași agendă a extremei drepte peste tot în lume. Ai putea să-i spui globalistă, nu-i așa? Situația era similară în anii 1930-1940. Zelea-Codreanu se dădea mare patriot, îmbrăcat în cojoc tradițional, înconjurat mereu de popi și călare pe un cal alb, dar ideile lui nu se deosebeau prin nimic de propaganda nazistă germană, fascistă italiană sau hortistă maghiară. Actualul ultranaționalism global nu e o minunată redeșteptare națională. E o modă de doi bani care se va sfârși la fel de prost.

Valul de stupoare creat de ascensiunea domnului Georgescu din primul tur a fost urmat de mobilizarea inteligenței românești în tentativa de a-i convinge pe cetățeni că nu tot ce zboară (sau înoată în ape reci) este și comestibil. Încercarea este onorabilă, dar inutilă. Zombificarea este un proces cu sens unic. Niciun mesaj logic și rațional nu va penetra scutul ideologic. Putem doar merge la vot și spera ca la final să fim mai mulți decât suveraniștii.

Soluția? Păi cum s-a lecuit lumea de extremism după al doilea război mondial? Sub moloz și bombardamente, în sărăcie și foame, în rușine, anxietate și teamă. Cum se va fâsâi valul suveranist? Doar printr-o exorcizare globală (Bruja și Macanache ar numi-o, pe limba suveraniștilor, mooya supremă). Răbdare, o să vină…

La răscruce

Măcar toată lumea e de acord că România e pe marginea prăpastiei. Unii se tem că dacă faci un pas la stânga (ciudat, zilele astea pasul la stânga pare să fie spre vest) te trezești obligat să porți fustiță rainbow (doar dacă ești băiat), să-ți vaccinezi copiii de pojar și să-l vorbești de rău pe înotătorul solitar, judokanul ortodoxist și călărețul de cai și gimnaste – evident, mă refer la al lor, nu la al nostru. Faci un pas la dreapta și lumea zice că e primul care te duce surprinzător de repede în gulagul siberian, un loc pe care gena noastră și l-ar aminti mai bine dacă ar fi apucat mai mulți să se întoarcă. Poate nu știi ce e gulagul – evident că poți afla relativ repede, de pe tiktok, că gulagul e o tendențioasă exagerare sorosistă și la vremea lui a fost doar metoda cea mai simplă de a a-ți testa imunitatea care ține de suveranitatea ființei tale (ca să citez din ăla al nostru de data asta) sau a-l găsi, rapid, pe Dumnezeu. Cum nimeni n-a mai auzit nimic de cei ce-au fost mutați acolo e posibil ca cei mai mulți să-l fi găsit, căliți sau nu, pe Dumnezeu.

Orice-am face, stânga-dreapta, se vor găsi deja destui cinici, la noi dar mai ales aiurea, să constate că românii fac ce fac demult, și anume se dau de ceasul morții fără ca cineva să fie în stare să prevadă vreodată încotro ne ducem sau dacă ceva bun o să iasă până la urmă din asta. Că suntem trădători, ori lași ori proști ori victime – cui îi mai pasă? Concluzia finală va fi că e mai bine să păstreze distanța.

Până la urmă, poate că vajnicii noștri ultraortodocsiști, antivacciniști, anticezarianiști, antiueiști, magaiști, vajnici pacifiști și cam legionariști au dreptate, fără să știe la rândul lor ce-o fi: o fi cum o da Dumnezeu!

Călin filtre de poveste

Mă uitam mai devreme la imaginile cu Klaus Iohannis prezidând imobil ședința CSAT de pe tronul Cotroceniului, separat confortabil de ceilalți dregători, și m-a izbit o revelație. Cum dracului n-am observat până acum la domnul Georgescu același băț în cur – sau, în fine, poate nu chiar același, că-i scârbos, unul similar. Dar clar aceeași morgă de operetă, acoperind cu greu un ego supradimensionat. Aceeași apetență pentru dialog și comunicare, câtă vreme ziariștii stau și ascultă cuminți ce are de spus noul macho național. Aceleași imagini viralizate exploziv după o atentă montare de studio, indiferent dacă studioul se cheamă Mosfilm, China film sau doar sufrageria de influențări talentați a familiei Georgescu.
Dacă nu vom reuși să-i facem pe oameni să vadă că în spatele noului vrăjitor din Oz al tiktokului nu e altceva decât un ins mediocru, narcisist și frustrat, mă tem că nimic altceva nu poate urma decât paltonul aruncat pe capota mașinii și imagini de colecție cu doamna Cristela dându-și senzual pălmuțe pentru îmbunătățirea funcționării suprarenalelor în private jet-ul închiriat de statul român. Asta dacă avem noroc.

România educată 2: de unde pornim?

Nu cred că mai e cineva să creadă că proiectul România Educată a ultimului președinte de tristă amintire a fost un succes. E clar că trebuie s-o luăm de la capăt. Dar nu mi-aș fi închipuit că trebuie să începem chiar de la Capra cu trei iezi.

În fine, n-am filmuleț, o să trebuiască să scriu, știu că e greu cu cititul, dar promit un rezumat de două rânduri – prima lecție de educație politică RE2. Ion Creangă ar fi făcut-o, evident, mai bine:

Bă băieți, când auziți pe tiktok că călin v-aduce vouă carne, lapte, brânză, ouă chiar nu e deloc despre ce credeți voi că e.

Ciuca miștourilor

După prestația de astăzi a domnului Ciucă la Măruță încerc să pricep dacă trebuie să privesc într-o cheie diferită prestația dânsului de acum câteva luni, la o altă emisiune TV, sau explicația e aceeași. Atunci, întrebat cum a votat la referendumul pentru “familia tradiţională”, a răspuns, greu, poticnit, temător, că a votat “da”, asta după ce iniţial a încercat s-o scalde spunând că n-a avut practic de ales, PNL-ul fiind partid istoric şi identitar, cu familia, credinţa şi patriotismul printre valorile fundamentale. La vremea respectivă m-a șocat naturaleţea cu care domnul general recunoaște că a votat “Da”, pentru ca în fraza următoare să spună că nu are nimic împotriva minorităţilor de orice fel. Ca și astăzi, ai putea să crezi că nu a înţeles corect pentru ce a fost acel referendum. Întrebarea de pe buletinul de vot nu era dacă tu personal preferi un partener de sex opus, dacă crezi în Dumnezeu sau dacă îţi iubeşti ţara, cum fără sens a adăugat domnul Ciucă. Întrebarea era dacă eşti de acord să se modifice Constituţia şi legile ţării pentru ca ceilalţi să nu poată avea drepturi egale majorităţii. Nu ai nimic împotriva lor dar votezi ca ei să fie persecutaţi, asta este încă o probă de democraţie originală (era să-i spun tradiţională), în sensul definit magistral de marele Iliescu. Probabil că domnul Ciucă încerca să se facă simpatic votanţilor PNL tentaţi să migreze spre AUR sau ŞOŞ. Domnul general nu înţelege că, orice ar face, nu le poate intra în grații golanilor care votează cu AUR. Aşa cum un joint fumat pe ascuns nu te face Snoop Dogg, nici un “da” la referendum nu te face George Simion. Pentru aurişti, domnul Ciucă nu va fi niciodată altceva decât un gabor alunecos şi fără… curaj, ca să zicem aşa. De astăzi, și unul care nu prea pricepe mare lucru.

Toți domni și-o doamnă

În loc să mă concentrez pe numele persoanei pentru care o să votez în noiembrie mă văd a doua oară scriind în apărarea unor candidați pentru care nu voi vota. Azi e rândul doamnei Diana Șoșoacă. Nu insist pe ceea ce pare acest caz, și anume încă o măgărie CCR (a câta?) pilotată de PSD ca să i-l bage domnului Ciolacu pe domnul Simion în turul doi. Fac o mică pauză ca să remarc că numai după patru rânduri de articol ne-am umplut de doamne și domni. Și revin… Aștept cu interes motivarea deciziei CCR. Până acum am citit doar părerea domnului Tudorel Toader (iată încă un domn!) care crede că decizia a fost luată pentru că doamna Șoșoacă nu respectă valorile constituționale. E cumva hilar să auzi asta din gura domnului Toader, veteranul luptei cu statul paralel. Am căutat articolele din Constituție și din Legea Electorală la care s-a referit dar nu mi-e clar sau nu e clar. Nu mă pricep, deci voi aștepta părerile specialiștilor. Până una alta, democrația trebuie apărată, deci și doamna Șoșoacă trebuie apărată. Și chiar și Curtea Constituțională trebuie apărată, căci dacă intră doamna Șoșoacă peste ei au belit-o.

O campanie sulfuroasă

Cred că am mai scris pe-aici că singurul canal TV din România transmis pe cablul Swisscom-ului elvețian și care conține informații relevante despre România este Digi24. Celelalte două, TVR Internațional și ProTV Internațional, nu înțeleg de ce (mai) există, practic conțin doar “Garantat 100%” și “Las Fierbinți”.

Dar ca să revin la Digi24, de două zile trăiesc cu un gust amar, acela al dezamăgirii provocate de felul în care tratează “scandalul” Geoană. Nu sunt suporter al domnului Mircea Geoană, nu am votat și cred că nici nu voi vota cu dânsul, dar felul în care a fost tratat în emisiunea lui Cosmin Prelipceanu de alatăieri și mai apoi în alte emisiuni de știri sau politice mi se pare, în cel mai bun caz, complet neprofesionist. Au preluat o investigație jurnalistică făcută de altcineva și au rostogolit-o în studio de la un invitat la altul, au adus în discuție alte povești din trecutul domnului Geoană iar concluzia generală, mai mult sau mai puțin sugerată și aparent general acceptată, a fost că o dubioasă relație de afaceri a domnului Rareș Mănescu cu un propagandist rus (care folosea un pseudonim pentru postările propagandistice) îl transformă pe domnul Geoană într-un potențial agent rus. Prestația jurnaliștilor și invitaților din studio, oameni de altfel pe care îi urmăresc aproape de fiecare dată când apar la Digi, a fost părtinitoare, complet ostilă față de purtătoarea de cuvânt care a intervenit în direct pentru a încerca să explice lucrurile și de o suficiență deranjantă, mai ales că improvizau pe dovezi neverificate și pe o cauzalitate subțire între ele. Aș fi așteptat mai mult scepticism de la niște oameni inteligenți și cu experiență. Nu discut poveștile candidatului Geoană ci pretențiile mele față de puțina presă de calitate din România.

Deci, ca să concluzionez, o explicație ar fi poate o posibilă criză acută de neprofesionalism care să fi lovit temporar studiourile Digi. Pe de altă parte, domnul Geoană încearcă să convingă mass media că e o acțiune de kompromat cu origini la Moscova. Surprinzător, nu mulți par dispuși să verifice, cel puțin nu oficial. Ca cetățean, aș fi foarte curios să aflu ce influență ar fi putut avea în tot scandalul sumele uriașe pe care PSD și PNL le varsă, mai mult sau mai puțin pe față, în capul presei care contează. E clar că domnii Ciolacu și Ciucă, deși poate din motive diferite, nu și-l doresc pe domnul Geoană în turul doi. Și apoi, mi-aș dori să aflu ce influență ar putea avea în toată treaba fostul președinte Băsescu, cel ofensat grav de Geoană, mai ales că vocile cele mai vehemente sunt foști ziariști sau personalități care, în trecut, au cântat, pe voci diferite, în corul dezgustător al propagandei băsiste care a fost, mulți ani, egală propagandei pesediste. Poate, până la urmă, dovedește cineva că nu e kompromat, doar campanie neaoș românească.