Acum câteva zile, un articol din Tribune de Geneve descria valul 4 din România drept “carnagiul bunicilor”. Dincolo de titlul cu conotaţii apocaliptice, conţinutul descria corect situaţia României în mijlocul unei crize epidemice şi sanitare îngrozitoare. În comentariile de sub articol o româncă ţinea să confirme situaţia, iar franceza sa prea tehnică sugera că ştie despre ce vorbeşte. Sunt mulţi români care lucrează în domeniul sănătăţii în Elveţia francofonă, deci nicio surpriză.

Mesajul ei bine intenţionat avea să primească o lungă replică din partea cuiva la fel de avizat, ceea ce era evident mai mult din ton decât din exactitatea tehnică. România e una dintre cele mai înapoiate state din Europa, explica, sigur pe el, specialistul. Românii sunt extrem de săraci, ceea ce implică o alimentaţie deficitară. Pentru că mănâncă prost, românii au sisteme imunitare compromise, ceea ce-i lasă pradă tuturor bacteriilor şi virusurilor lumii ăsteia. Şi de-aia – a venit încheierea apoteotică – covidul loveşte năpraznic! Altfel, într-o lume bine hrănită, e doar o gripă banală. Voilà!

Voilà, acum ştiţi şi voi că de-aia se moare de covid în România cât în tot vestul Europei la un loc, pentru că mâncăm prost şi sarmalele nu ne stimulează suficient imunitatea. Mai degrabă involuntar, comentatorul elveţian, fără îndoială un om cu o dietă impecabilă, ar putea induce ideea că un popor cu aşa o rezistenţă deplorabilă la boli ar avea nevoie de mai multă vaccinare, nu?

Dacă aş continua în logica acestui domn, aş putea constata că ultimele săptămâni dovedesc cum Elveţia devine din ce în ce mai nemâncată – pardon, malnutrită. Ba, aş spune, cantoanele germane din estul şi centrul ţării par a sta mult mai prost cu imunitatea faţă de cele din zona marilor oraşe sau din Elveţia francofonă. Asta, poate, pentru că în valurile precedente situaţia a stat complet pe dos, ceea ce i-a speriat pe oameni şi i-a convins că trebuie să se… pardon, era să zic să se vaccineze, dar evident, pentru domnul nostru explicaţia este că i-a convins să mănânce mai sănătos. Mai ales ăia care au scăpat.

Serios acum, să nu faci legătura între rata de vaccinare semnificativ mai mică din est şi numărul crescut de cazuri şi de spitalizări mi se pare pur şi simplu dezarmant. E logic, e evident, e elementar… Cum să nu faci legătura dintre mortalitatea de aproape 50 de ori mai mare în Noiembrie în România faţă de Portugalia, când rata de vaccinare de la noi era de sub 40% iar la ei de 90%? Asta fără să mai zic că poate cea mai vaccinată categorie din România e chiuveta. Ce poţi spune mai mult – sau altfel – pentru a convinge oamenii că medicina, ca ştiinţă, este, în principal, un exerciţiu de statistică? Şi că poveştile vecinului care a murit a doua zi după vaccin şi a colegei care-a ajuns la spital dublu vaccinată, au sens numai în măsura în care sunt adunate consecvent alături de alte zeci, sute şi mii de exemple similare. Altfel poveştile nu au relevanţă statistică – ăsta-i termenul tehnic – şi nu contează decât pentru propaganda de FB. Ceea ce ar trebui să conteze mai mult, în schimb, e că într-o lume în care au fost deja administrate aproape 8 miliarde (!!!) de doze din vaccinurile covid, ‘jde miile de antivaxeri nu pot să combată ştiinţa decât cu poveştile astea de doi lei despre sărăcia românilor sau despre mai ştiu eu cine care a păţit mai ştiu eu ce.

Între timp, se pare că toată Europa îşi închide obloanele de frica noii tulpini care vine de la alţi nemâncaţi, fraţii noştri sud-africani. Dacă e să ne ghidăm după cât de isterică e reacţia statelor, aş zice că situaţia e mai serioasă decât suntem lăsaţi să înţelegem. Să vezi acum malnutriţie…