Când am hotărât să ieşim cu orice preţ pentru că e duminică, mijlocul lui Martie şi e normal să stăm în natură, nu întinşi pe canapelele impregnate de prea multă iarnă şi distanţare socială, afară ploua uşor şi încă se mai simţea vântul turbat care ne-a ondulat toată noaptea, în acorduri horror de joagăr, jaluzelele metalice exterioare. În următoarele două ore de bănănăit pe străzile Bienne-ului intensitatea ploii avea să varieze între burniţă măruntă şi averse torenţiale, avea să se transforme într-o lapoviţă indecisă şi mai apoi în ninsoare de-a dreptul, doar pentru a se întoarce spre după-amiază la sentimente mai bune, la ploaia uşoară de la început. Când atmosfera a devenit mai transparentă am văzut cum creasta Jurei, deasupra oraşului, era complet albă, semn că sus a fost doar zăpadă tot timpul.

Şi când ne resemnasem deja cu hainele murate de pe noi şi eram aproape de casă cerul s-a eliberat ca prin minune şi a ieşit un pic de soare. Eram, întâmplător, în spatele noii clădiri extravagente a Grupului Swatch*, pe care mi-am propus de multe ori să o fotografiez dar n-am fost niciodată pregătit corespunzător.

Nu am fost nici astăzi, căci pozele sunt făcute cu telefonul, doar că mi-a plăcut lumina şi faptul că aproape nu erau oameni prin zonă, din motive de covid şi de vreme rea.

Nou sediul central al Swatch Group, creaţie a arhitectului japonez Shigeru Ban, este o omidă imensă care se întinde peste şosea şi se opreşte deasupra clădirii (tot noi) în care au fost amenajate muzeele Swatch şi Omega (pe care le recomand călduros, dacă ajungeţi aici). Ambele clădiri sunt construite pe structuri din lemn şi nu ştii ce să admiri mai întâi, arhitectura ireală sau tehnica excepţională a prelucrării lemnului.

În spatele muzeului, în spaţiul larg din faţa vechii clădiri a fabricii, a aterizat în siguranţă copia modulului Apollo 11 LM-5 Eagle, cel care în 1969 avea să ducă cu succes primul ceas elveţian Omega Speedmaster pe lună, la mâna lui Edwin Aldrin, căci Neil Armstrong era cât pe ce să rateze naibii întreaga misiune după ce şi-a uitat ceasul în modulul lunar. De atunci şi până astăzi evenimentul este evocat atât în campaniile de marketing ale marelui producător bienez cît şi în preţurile astronomice ale brand-ului.

Poate pentru că ceasurile Omega au ajuns acum 50 de ani pe lună şi l-au ajutat pe Daniel Craig să arate atât de convingător în rolul lui James Bond merită să plăteşti preţul calităţii orologeriei elveţiene. Dar uitându-mă la irealul fagure din lemn de deasupra străzii ce poartă numele fondatorului grupului Swatch, Nicolas G. Hayek, mă întreb dacă nu cumva creativitatea elveţienilor a ajuns chiar dincolo de Lună, la structurile extraterestre ale unor lumi în care toată lumea poartă Omega, Breguet, Blancpain, Longines, Tissot, Rado. Sau Swatch.

*Swatch este, probabil, cel mai mare grup de orologerie din lume, deţinând branduri precum Omega, Breguet, Jaquet Droz, Longines, Tissot, Rado, Certina, Mido, Hamilton, Swatch şi altele.