Intru pe străduţă cu mintea la ce vreau să cumpăr, de fapt încercând să mă conving să nu iau iar mult mai mult decât mi-am propus. Nu-mi iese niciodată, odată intrat în galeria pufuleţilor, eugeniilor, zacuştilor şi a vinului de Purcari, ca să numesc doar câteva chestii, n-ai cum să scapi doar cu o caserolă de mici şi-un salam de Sibiu făcut în Moldova. Numai de-ar mai avea marfă, că-s numai trei magazine româneşti în Elveţia şi înainte de sărbători cererea-i mare. Plus că Bienne e oraş de uvrieri cu mulţi emigranţi, deci şi destui români.

În faţa magazinului, la 30 de metri de mine, e parcat oarecum neglijent un impozant merţan roşu. Numărul de înmatriculare îmi sare imediat în ochi şi mă face să mă opresc în loc. B 2*5 BAN. Ban zici… Hmm… las că vin mai târziu, că văd că-i aglomerat.