
Respiraţia profundă dar nu accelerată, nici şuierătoare, nici prea lentă. Mintea concentrată pe curgerea fluidă a aerului. Foarte conştient de tot ce se întîmplă în jurul meu, fără să mă intereseze ceva în particular. Te pomeneşti că asta o însemna mindfulness? Mintea îmi pare mai degrabă goală, de fapt uşoară, dacă e să fiu exact. La fel şi trupul. Jur, aproape că m-am ridicat două degete de pe covoraşul de yoga al soţiei. Mă simt din ce în ce mai uşor, de parcă nu numai mintea, dar şi trupul mi se goleşte… Hei, hei, hei… cum naiba să mi se golească trupul, asta-i aiurea sau cel puţin aşa sună. Buff… S-a dus naibii concentrarea, sunt din nou la greutatea de dinainte de exerciţiu, simt parchetul dur de sub covoraş. Încerc să-mi întorc mintea să se focuseze pe respiraţie, la timp ca să constat cum un hohot de râs se înghesuie la deal să iasă. Ce căc… Doamne iartă-mă! Evident că asta cu golitul era o chestie zen, mindfulness, nu la modul propriu ca şi când ai face pe tine, cum naiba să te gândeşti la chestia asta atât de trivială în timpul unui exerciţiu de meditaţie!?!? Offf… cred că o să am nevoie de mult mai mult exerciţiu…
Mă concentrez uşor pe respiraţie, apoi pe contactul dintre mine şi salteaua de pe pat. Etapa următoare este un fel de tomografie pe are ţi-o faci singur cu puterea minţii, din cap până-n picioare, doar că-n sens invers. Degete, tălpi, glezne, glezn…. glez… Shit, vorba călugărului budist! Iar am adormit, nu-i aşa? N-am înţeles de ce naiba-l trec pe-ăsta la capitolul mindfullness când ar trebui să fie, clar, pentru ăia care suferă de insomnie. N-am întâlnit în viaţa mea ceva mai eficient (poate cu excepţia notabilă a TVRi).
V-aţi prins, presupun, c-am glumit un pic pe tema meditaţiei. Dar adevărul este că-i a doua carte pe care am încercat-o pe subiectul ăsta şi prima pe care am terminat-o. Excelentă! Simplă, convingătoare, chiar te ajută să ajungi la concluzia că fericirea zace, nebăgată în seamă, undeva în fiecare dintre noi. Iar meditaţia o poate scoate la suprafaţă. Dacă nu te gândeşti la prostii. Dacă nu adormi prea devreme.
Avem umbre și luminii, e un dans al vieții, care reflectă starea noastră de spirit.
LikeLiked by 2 people
Asa e, Ane. Starea mea de spirit e mult mai buna cand dansul vietii ma poarta mai mult pe la lumina. Dar nu alegem intotdeauna, probabil conteaza si muzica. 🙂
LikeLiked by 1 person
Fără umbre, nu am vedea lumina. 🙂
LikeLiked by 1 person