Numai ce-am luat cât cash mi-a trebuit, în bancnote mici de 20 şi de 50. Arunc încă o privire prin sala goală a bancomatelor, să fiu sigur că n-am uitat nimic. Ies în hol şi privirea mi-e atrasă de camera de supraveghere din colţ. Un led roşu sclipeşte scurt din interiorul întunecat al globului de sticlă, făcând să se zărească, pentru o clipă, obiectivul camerei îndreptate spre mine. Deşi nu m-am precipitat spre ieşire cele două uşi automate din sticlă nu se dau la o parte când ajung în dreptul lor. Evit în ultimul moment să mă proptesc în geamul transparent. Uşa se deschide brusc cu un fâşâit scurt.

Păşesc afară din bancă, în aerul rece al după-amiezii. Îmi scot masca cu o singură mână, o mototolesc în pumn şi o împing în buzunarul de la geacă, în timp ce cobor grăbit scările spre piaţa largă din faţa UBS-ului. Mă uit în jur la trecătorii ocazionali, la cei ce-şi pierd vremea pe băncile din faţa primăriei şi la cei câţiva de pe terasa de la Arcade. Nimeni nu pare să mă fi băgat în seamă.