16:35. Langenthal Bahnhof. Punctual ca de fiecare dată, îşi face apariţia pe peronul gol al liniei 1. Vizavi, peste cele două linii care le despart, peronul 3 e deja aglomerat, deşi mai sunt 10 minute până la trenul de Olten. Un flux constant de călători se revarsă din tunetul de acces. Majoritatea rămân în zona centrală, probabil locul unde vor trage vagoanele de clasa a doua. E ora la care navetiştii elveţieni se întorc acasă. De obicei e îmbrăcat la costum şi cravată, astăzi, însă, a înlocuit sacoul costumului bej cu o geacă de piele. Înalt, încă zvelt pentru vârsta lui, are totuşi un aer uşor ponosit, banal, de ins care trece mereu neobservat. Dacă n-ar fi singur pe peron s-ar pierde uşor printre corporatiştii Langenthal-ului.

16:36. Spectacolul începe întotdeauna la 16:36. Probabil că se orientează după orologiul Mondaine al gării. Începe pur şi simplu să cânte, fără preambul şi fără să-şi avertizeze în vreun fel spectatorii nimeriţi cu treabă, în drumul lor spre Olten. Polarizează imediat toate privirile peronului vecin. Nu mai e corporatistul tern de mai înainte. N-am cum să-l aud, e mult prea departe, dar de la distanţă, de pe partea cealaltă a gării şi de dincolo de ferestrele biroului, încerc mereu să-mi dau seama ce anume cântă. Trebuie să fie ceva amplu, muzical şi clasic, întotdeauna am crezut că gesturilor sale li s-ar potrivi un New York, New York sau poate ceva de la Andrea Bocelli, deşi asta ar fi poate mai greu de crezut într-un oraş care vorbeşte Schweizerdeutsch. Sau – de ce nu, dacă tot pot să-mi las imaginaţia slobodă – un “Drumurile noastre”, poate… Vocea nu reuşeşte să străbată distanţa şi barierele fizice dintre noi, însă braţele larg deschise cu care marchează refrenul trădează pasiunea cu care cântă. E complet absorbit, n-ar avea nicio importanţă că e pe un peron al unei gări de provincie sau la Scala din Milano. Cântă cu tot sufletul…

16:45. RegioExpress 2829 intră în gară în aplauzele călătorilor, ca de obicei la ora exactă, trăgând cortina peste probabil ultimele acorduri ale melodiei, lucru pe care-l ghicesc din secundele încremenite de dinainte şi de braţul ridicat, teatral, spre cer.

16:46. Trenul de Olten părăseşte gara. Peronul liniei 1 e complet pustiu.