corona

O vitrină din Bienne

La China Town toate luminile erau aprinse dar nimeni înăuntru. Realizez situația abia în dreptul Veronei, restaurantul italienesc cu patroni turci. Un om mănâncă afară, la terasă, zgribulit de cele 11 grade din Bienne. În sala largă, de obicei plină la ora asta, doar două mese sunt ocupate. Pe colţ, la Donner-ul care vinde şaorme, nu e nimeni. Vis-a-vis, la Arcade, doi oameni fumează în faţă, la intrare. Înăuntru, nu mai mult de cinci oameni. Îmi continui drumul spre centrul vechi şi, în faţă la Café Perrochet Vert, un ospătar de mare clasă, îmbrăcat impecabil, mă salută cordial din uşă. În cei şapte ani de locuit la Bienne am încercat de mai multe ori să luăm cina aici dar, cum stau prost cu disciplina de a face rezervare din timp, niciodată n-am găsit masă. Azi ar fi fost o ocazie bună să intru şi să mă aşez. Doar câteva mese sunt ocupate de clienţi îmbrăcaţi elegant. La fel şi la noul restaurant italienesc, Pietro Al Phanteon,  deschis acum câteva luni chiar la intrarea în centrul vechi. Luminile din interior strălucesc frumos prin geamurile impecabil de curate. O echipă numeroasă a muncit tot weekendul trecut la curăţenie. De obicei sunt oameni care aşteaptă la intrare, sperând să aibă noroc să găsească o masă fără rezervare. Astăzi doar două mese sunt ocupate.

Cam asta am văzut peste tot în scurta mea plimbare prin oraş la ora cinei. Restaurantele mici nici măcar nu sunt deschise, căci dacă depărtezi mesele conform noilor norme de distanţare socială business-ul devine mai degrabă sufrageria unei familii numeroase. Cele mari sunt mai mult goale. Doar în Bar 48, loc frecventat de adolescenţi, pare să fie ceva viaţă înăuntru. Cam la fel stă treaba şi cu nenumăratele frizerii şi saloane de coafură din oraş. N-am fost încă la sală dar presupun că totul e sub control şi sigur, asta până când va transpira în incintă prima persoană “covid pozitivă”.

Duminica trecută, pe 10 mai, au fost organizate meeting-uri la Zurich şi Berna, împotriva măsurilor de limitare a răspândirii epidemiei. N-am înţeles prea bine ce rost au avut protestele cu o zi înainte ca toate magazinele, restaurantele, prestatorii de servicii, sălile de fitness să poată fi redeschise. Guvernul a devansat cu câteva săptămâni faza a doua a deblocării, fiind supus unei presiuni masive, în special din partea germanofonă a Elveţiei (mult mai puţin afectată în comparaţie cu zona latină), a politicienilor din dreapta conservatoare şi a unei părţi a mediului de afaceri.

Şi acum, că afacerile s-au redeschis, rămâne de văzut dacă asta este suficient. Cum scriam într-un articol precedent, poţi obliga un chelner să vină la serviciu dar nu poţi obliga un client să meargă la restaurant. Până luni, multe dintre aceste afaceri şi angajaţii lor s-au aflat sub protecţia diverselor ajutoare de stat. Astăzi, pentru că şi-au reluat activitatea, ajutorul a dispărut, ceea ce mulţi vor regreta extrem de rapid dacă clienţii nu-şi reiau rapid obiceiurile. Mi-e teamă că toată manipularea şi presiunea din jurul “redeschiderii” nu va restabili încrederea consumatorilor, ba din contră, mai ales dacă numărul persoanelor infectate va creşte.

Nu vă desfaceţi încă centura de siguranţă. Nu s-a terminat.