upheavalUpheaval este cea mai buna carte de non-ficţiune pe care am citit-o anul ăsta. Jared Diamond este profesor de geografie la University of California, Los Angeles (UCLA) şi laureat al premiului Pulitzer. Cărţile sale ating o multitudine de domenii cum ar fi istoria, antropologia, ecologia sau biofizica.

Deşi nu este psiholog, autorul începe prin a teoretiza paşii uzuali (recomandaţi de specialişti consacraţi) pe care cineva trebuie să-i parcurgă pentru a ieşi dintr-o criză – de orice fel ar fi ea – măcar pe termen scurt şi măcar din zona ei acută. Găsiţi lista asta mai jos căci, indiferent dacă sunteţi pasionaţi de psihologie, istorie sau politică, este interesantă abordarea ştiinţifică, mai ales că la noi “crizele” sunt adesea ignorate, negate, ascunse sau tratate după ureche, chiar şi de către terapeuţi, riscând să evolueze într-o fază cronică.

Deci cum să abordezi eficient o criză personală?

  1. Să recunoşti şi să accepţi că eşti în criză
  2. Să recunoşti şi să accepţi că este responsabilitatea ta să o rezolvi
  3. Să izolezi problema care trebuie rezolvată de restul vieţii tale
  4. Să accepţi ajutorul ce-ţi este oferit
  5. Să găseşti modele de urmat pentru rezolvarea crizei
  6. Să ai sau să-ţi găseşti putere mentală
  7. Să analizezi onest situaţia
  8. Să înveţi ceva din experienţa crizelor precedente
  9. Să ai răbdare
  10. Să fii flexibil
  11. Să ţii cont de propriile valori individuale
  12. Să-ţi creşti gradul de libertate faţă de constrângerile personale

Trecând la nivelul următor, Jared Diamond păstrează modelul de mai sus dar extrapolează conceptul de criză la nivelul naţiunilor, analizând felul în care ţările reacţionează în faţa provocărilor în câteva studii de caz celebre, punând în discuţie cauzele, felul în care au fost abordate şi urmările lor. Primul caz este despre modul în care Finlanda a gestionat relaţia cu URSS şi mai apoi cu Rusia, puternicul şi imprevizibilul său vecin, înainte, în timpul şi după al doilea război mondial.  Un caz despre realism şi inteligenţă politică din care şi noi, românii, am avea multe de învăţat. Puteţi afla şi cum a fost posibilă modernizarea accelerată a Japoniei, la mijlocul secolului al XIX-lea, pornind de la o societate arhaică şi izolată la puterea economică şi militară de mai târziu (şi asta ne-ar putea servi drept model), despre Chile şi cei 17 ani de dictatură militară a generalului Pinochet, despre crearea statului Indonezia în epoca post-colonială, despre cum s-a reconstruit Germania după război şi cum a ajuns să-şi asume greşelile sau despre calea spre identitatea proprie pe care a traversat-o Australia în aceeaşi perioadă.

Partea finală a cărţii se concentrează pe crizele actuale, punând accent pe Japonia şi Statele Unite, deşi multe dintre problemele pe care Diamond le analizează sunt comune multor naţiuni moderne. Viitorul Japoniei nu este lipsit de provocări. Este ţara cu cea mai mare datorie publică, mult peste nivelul Greciei, de exemplu. Această problemă va deveni cu atât mai serioasă cu cât Japonia are, deasemenea, o populaţie care îmbătrâneşte accelerat, mai ales că natalitatea este în cădere liberă iar numărul căsătoriilor la fel. Societatea şi politicienii japonezi au abordări foarte conservatoare în domenii precum egalitatea de gen (nu degeaba femeile preferă să rămână necăsătorite), emigraţia, protecţia mediului sau relaţiile cu ţările vecine, în special China şi Coreea, faţă de care Japonia nu s-a scuzat niciodată pentru ororile celui de-al doilea război mondial. Nici americanii nu sunt scutiţi de probleme. Deşi majoritatea  preferă să dea vina pe China, pe UE, pe musulmani sau, în general, pe emigranţi, cea mai mare problemă pe care o identifică Diamond este polarizarea politică în creştere, cu cele două mari partide tot mai puţin dispuse să colaboreze, în timp ce adoptă poziţii politice din ce în ce mai aproape de extremităţile spectrului politic. SUA este de asemenea ţara cu cel mai ridicat nivel al inegalităţii dintre bogaţi şi săraci din lumea civilizată, situaţie accentuată de inabilitatea politică de a limita influenţa lobby-ului de toate felurile sau a situaţiilor de quasi-monopol din anumite domenii. Competitivitatea viitoare a Americii este ameninţată nu neapărat de competiţia cu China cât de colapsul investiţiilor publice în educaţie, sănătate sau infrastructură (plătesc mai mult pentru reţeaua de penitenciare decât pentru educaţie), de politica militaristă care consumă resurse imense şi chiar de accentuarea tensiunilor rasiale odată cu recrudescenţa mişcărilor de extremă-dreapta. Nimic din lista de mai sus – în afara celor în care face exact pe dos – nu figurează pe agenda politică a lui Donald Trump, ceea ce înseamnă că problemele se vor adânci.

Jared Diamond îşi exprimă speranţa, în finalul cărţii, că oamenii politici actuali pot învăţa din lecţiile istoriei şi din experienţele altor ţări. Categoric mi-aş dori ca (şi) politicienii români să citească această carte.