Dragostea învinge, până la urmă…

Am găsit întâmplător, pe un blog pe care îl urmăresc, această  interesantă statistică de pe la americani şi-am zis c-ar fi păcat să rămână necomentată.

Pe vremea când era bunica fată mai bine de jumătate dintre amatorii de însurătoare îşi găseau marea iubire prin codoşeala familiei şi a prietenilor. Ceilalţi o căutau la şcoală, la biserică sau prin vecini. Lucrurile s-au mai schimbat de-atunci aşa că în zilele noastre şansele să-ţi găseşti fericirea mergând la biserică sunt mai mici de 5%. Cu exceptia, poate, a cozilor de la moaşte, unde minunile sunt încă posibile, şi a mănăstirilor de călugări, unde dragostea faţă de aproape învinge adesea, în ciuda (sau poate tocmai din cauza) postului prelungit. Presupun că giumbuşlucurile cu lumânări din noaptea de înviere, menite să impresioneze frumuseţile cartierului, adunate în faţa Bisericii cu Ceas, nu prea mai funcţionează astăzi. Păcat, ştiam vreo câteva chiar eficiente, deşi atrăgeau instant un val de afurisenii de la babele evlavioase din vecini, care puteau acoperi lejer corul cântăreţilor din biserică. Dar să nu deviem…

Pe vremea părinţilor mei sau chiar a mea, să ai prieteni îţi creştea semnificativ şansele la însurătoare/măritiş, mai ales dacă în cercul în care te învârteai erau şi persoane de sex opus.

Astăzi, privind din tribune la ultimele tendinţe, observ că degeaba te freci pe la portiţe, pe lângă lanurile de porumb, pe străduţe sau prin curtea şcolii. Dacă nu te mişti în online rişti să rămâi forever singur. Probabil că foarte curând algoritmii vor decide cine cu cine, când, unde şi de ce. Cum – se poate, evident, studia în prealabil, pe youtube. În fine, la cum creşte procentul întâlnirilor virtuale mi-e teamă – ca să parafrazez încă un banc vechi – că în câţiva ani ne vor obliga şi pe noi, ăştia căsătoriţii, să ne punem la dispoziţia tinder-ului.

Şi tot de pe site-ul ăla, oarecum fără legătură, iată dovada clară a faptului că bermudele cargo kaki cu multe buzunare nu ne ridică foarte tare în ochii femeilor. Păi eu credeam că e foarte clar deja că de-aia îi şi purtăm, ca să ţinem ispitele la distanţă.