Să zicem că te interesează ceva anume și cauți pe net, folosind un oarecare motor de căutare. Toți facem asta, nu? Te uiți pe-un site, te muți pe altul, poate chiar cumperi ceva. Să zicem, de exemplu, că te-ai uitat după o banală cămașă. Câteva ore mai încolo, dacă intri pe Facebook, o să constați cu surprindere că te împiedici la tot pasul de reclame la… cămăși. Dar stai un pic, păi de unde până unde, tu nu ai folosit deloc FB in căutările tale după cămăși! Cum naiba de s-a întâmplat coincidența ? A doua zi te uiți după altceva, să zicem că de data asta te interesează un televizor nou. Surpriză, doar câteva minute mai târziu, FB îți ghicește din nou gândurile. Ți-a instalat Mark Zuckerberg microfoane și camere video în sufragerie? Evident că nu, asta ar fi ilegal. Probabil că unul dintre algoritmii FB îți monitorizează computerul. Într-o lume normală la cap și asta ar trebui să fie la fel de ilegal. Dar în lumea noastră probabil că nu e, ba mai mult de-atât, probabil că ai acceptat de bună voie orice abuz atunci când ai bifat căsuța aia de la sfârșitul pomelnicului de termeni și condiții, bine ticluite de avocați fără mamă și fără tată.

După care vine Mark Zuckerberg și ne spune că Facebook va deveni o companie privacy focused. Era și vremea, după ce, în ultimii ani, numai cine n-a vrut n-a profitat de modul relaxat cu care FB tratează problema protecției datelor personale, fie că e vorba de gafele monumentale de securitate, de naivitatea idioată cu care a permis accesul la datele personale ale milioane de oameni sau de ușurința cu care s-au uitat în altă parte atunci când băieții cei răi i-au plătit pentru “reclamă”.

Deși când îl vezi la televizor cel mai probabil că e acolo ca să-și ceară scuze pentru încă o gherlă, deși își asumă reputația îndoielnică cu un aer oarecum resemnat (la noi s-ar traduce prin celebrul CSF, NCSF!), tot ce-i iese lui Mark Z este încă o aplicație sau dezvoltare care să producă bănuți. Vine și securitatea datelor, dar mai încolo…

Deocamdată FB lansează o aplicație de codoșeală, Facebook Dating, care vine la pachet cu Secret Crush, o chestie care în principiu funcționează în felul următor: dacă ai o iubire secretă printre prietenii tăi de pe FB o declari în aplicație. Dacă iubirea ta secretă și-a instalat FB Dating va primi o notificare, ca să știe că cineva o iubește în secret. Nu va afla că tu ești nefericitul îndrăgostit decât dacă te va alege și ea pe tine ca iubire secretă. Genial! Și ca să crească șansele fiecărui utilizator de a se împerechea cu dragostea vieții lui FB permite să declari până la 9 secret crush-uri, un număr probabil considerat compatibil cu valorile morale ale companiei.

Evident că toate numele vor rămâne secrete doar până la următoarea scurgere de date din serverele companiei, moment în care îți vei dori să nu fii însurat (dar cu 8 plus nevasta iubiri secrete declarate la FB), soldat musulman saudian îndrăgostit de cei 9 colegi de pluton sau preot catolic cu oricine altcineva în listă în afara bunului Dumnezeu. Vor fi, poate, și cazuri fericite de introvertiți fără speranță pe care FB îi va face fericiți. Aceștia se vor putea bucura de o iubire (probabil virtuală) adevărată. Fără îndoială că vom afla și ne vom putea bucura toți de fericirea lor.

Un lucru mi-e clar. Cred că știu care-i secret crush-ul din lista lui Mark – poate singura, că-i om însurat. O irezistibilă, super sexi bancnotă de 100 de dolari.