Săptămâna patimilor

Trei porți sunt deschise pentru zborul Wizzair spre Budapesta și de cinci minute nu s-a mai apropiat nimeni de ele. În stânga, o singură poartă preia bagajele celor care merg spre București. O coadă imensă taie complet în două sala largă a aeroportului din Basel. Deh, Wizzair e firmă ungurească, zice o voce enervată din spate. De fapt n-a zis ungurească, a zis altfel, mai urât. Un pic mai în față, o puștoaică sumar îmbrăcată pare să fi venit la aeroport însoțită de ambii bunici. Doar că genul de tandrețuri de care se bucură din partea amândurora înlătură imediat posibilitatea de a fi rude. Ei par desprinși din show-ul “Fermier caut nevastă”, varianta franțuzească. Sper, măcar, să aibă 18 ani (ea, că ei au, fiecare, de trei ori pe-atât). N-ar fi singura pereche ciudată (sau mènaje à trois) din coada de la check-in.

Ajuns în avion, privirea mi-e imediat atrasă de tânăra din fața mea, pe partea opusă a culoarului, care călătorește în  echipamentul de la sală: un top strâmt și decoltat în toate direcțiile posibile plus niște pantaloni prinși în capse pe lateral, genul care se înlătură dintr-o singură mișcare. Când se așează pe scaun materialul se întinde între capse, dezvăluind generos o piele neobișnuit de bronzată pentru această perioadă a anului. Mă chinui să mă uit în altă parte. Chiar reușesc, mai ales când stewardesa wizzair trece pe culoar, printre noi, mișcându-se de parcă ar defila pe catwalk, la Milano. Ar putea, sincer vorbind, dar și-a ales o altă meserie. Imposibil să nu constați că, de jur-împrejur, sunt neobișnuit de multe femei tinere, îmbrăcate provocator, aproape toate tunate cu același model hiper gonflat de buze și aceleași sprâncene copiate, probabil, după ultimul upgrade al Biancăi Drăgușanu. Sper să nu vorbesc cu păcat, dar am oarece bănuieli în legătură cu meseriile practicate de unele dintre aceste domnișoare. Săptămâna mare a catolicilor, ce se impune a fi celebrată prin post și abstinență, e un bun motiv de vacanță pentru fetele noastre care lucrează în “industria plăcerii”. Și, brusc, realizez pericolul în care ne aflăm.

La naiba, sunt într-un avion care poartă în pântece o neobișnuită acumulare de păcate, mai mari sau mai mici, dar multe și repetate consecvent. Și e duminica floriilor în calendarul catolic. Și ne-am mai și urcat, sfidător, aproape de El. Dacă e să dea o lecție, am fi foarte, foarte la-ndemână… Off, Doamne…

PS. Am fost cruțați, mulțumim pentru încredere. O zi mai târziu avea să ardă catedrala Notre Dame. Încurcate sunt căile Domnului…