Oz“Dragi fanatici” este una dintre ultimele cărți publicate de Amos Oz, care din păcate ne-a părăsit în Decembrie anul trecut. E o colecție de trei eseuri despre fanatism și fanatici de toate soiurile, fie ei habotnicii tuturor religiilor, rasiștii – ei înșiși dovezi involuntare ale faptului că noblețea nu stă ascunsă în culoarea pielii, tot mai vocalii naționaliști extremiști de astăzi sau chiar cei ce sunt fanatici… antifanatici.

Recunosc că mi-a fost un pic teamă că această carte va știrbi cumva din admirația pe care o port scriitorului Amos Oz. Căci, gândeam eu, unui evreu israelian nu-i poate fi foarte ușor să rămână obiectiv vorbind deschis despre fanatism. S-a dovedit că temerea mea, alimentată doar de ignoranță, a fost complet neîndreptățită. Privind cu un ochi lucid la lumea ce-l înconjoară, Amos Oz vede în egală măsură fanaticii ambelor tabere și nu doar pe islamiștii radicali.

Ne este expusă foarte clar teoria celor două războaie pe care palestinienii le poartă împotriva statului Israel. Unul legitim, pentru năzuința lor de a avea o patrie și de a recupera pământuri și drepturi ce le-au fost răpite prin forța armelor și prin încălcarea acordurilor ce au dus la înființarea Israelului. Altul absurd, al Islamului fanatic, pentru credința lor oarbă că evreii trebuie să moară iar statul lor trebuie distrus complet. Faptul că mulți dintre palestinieni le poartă deopotrivă pe amândouă crează confuzie iar abuzurile criminale ale celui din urmă umbresc legitimitatea celui dintâi, fiind adesea folosite eficient drept propagandă, pentru a descalifica drept “antisemite” și “teroriste” chiar și revendicările moderate și absolut îndreptățite ale palestinienilor. Și evreii duc două războaie. Unul corect, pentru dreptul de a trăi liberi, suverani și în deplină siguranță în țara lor. Celălalt, un război de oprimare, prin care statul israelian își însușește abuziv pământuri ce nu-i aparțin și îngrădește drepturile palestinienilor din teritoriile ocupate.

Amos Oz este un ferm opozant al actualei politici a guvernului israelian, pledând pentru o soluție cu două state, în care Israelul să se retragă din teritoriile ocupate și să accepte înființarea unui stat palestinian vecin. Numai așa vede el supraviețuirea pe termen lung a statului israelian amenințat de două pericole mortale. Unul din exterior, căci o țară mică nu se poate lupta la nesfârșit cu toată lumea din jur, adversari mult mai numeroși și mult mai puternici care s-ar putea uni la un moment dat. Celălalt din interior, căci ideile promovate de fanaticii evreilor vorbesc despre nevoia de mai multă forță militară, de mai multă credință, poate de mai mult control, eventual de mai puțină democrație. Iar Amos Oz are, evident, dreptate, căci este important nu numai să supraviețuiești ci și cu ce cost o faci…

PS. Cartea merită citită și prin prisma ultimelor știri referitoare la recrudescența antisemitismului în Europa. Despre profanarea unui cimitir evreiesc în Franța cu însemne fasciste nu e prea mult de discutat – este expresia unui antisemitism de grotă, cum credeam că nu mai e posibil să existe după un război mondial care a făcut atâtea victime nevinovate. Dar folosirea “antisemitismului” drept justificare a recentelor demisii ale unor parlamentari laburiști în Marea Britanie este discutabilă și ar putea fi exact expresia confuziei dintre antisemitism și critica îndreptățită a politicii actuale dusă de guvernul israelian.